Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

TratamentFigura 10, 17. Fibrom osifiant periferic(epulis fibros), (cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)ulcerată, iar la palpare are o consistenţă fermă(Fig. 10. 17). Evoluţia este relativ lentă, de celemai multe ori dintele implicat nefiind mobil.Examenul radiografie poate evidenţia distrucţiamarginii alveolare sau a septului interdentar dela nivelul dintelui implicat şi uneori mici focarede osificare la nivelul epulisului fibros.Diagnostic diferenţialDiagnosticul diferenţial al fibromuluiosifiant periferic (epulis fibros) se face cu:• granulomul piogen gingival (epulisgranulomatos) - consistenţă mai redusă,culoare roşie, sângerează la mici traumatisme;diagnosticul de certitudine se stabileşte numaihistopatologic;• granulomul periferic cu celulegigante (epulis cu celule gigante) - culoaremai albăstruie; diagnosticul de certitudine sestabileşte numai histopatologic;• tumori maligne ale mucoaseicrestei alveolare în perioada de debut.Anatomie patologicăLeziunea conţine un ţesut reactiv cu ocantitate mare de ţesut fibros cu celularitatecrescută, precum şi zone de ţesut fibrovascularcu componentă inflamatorie. Uneori suntprezente focare microscopice de osificare, sauchiar de dimensiuni mai mari, prin formarea detrabecule osoase de către osteoblaşti activi. Potfi prezente rare celule gigante multinucleate.Leziunea nu este încapsulată.Tratamentul este chirurgical şi constă înextirparea completă a formaţiunii tumoraleîmpreună cu structurile parodontale din carederivă. Astfel, de cele mai multe ori, pe lângăextirparea leziunii la distanţă de marginileacesteia (aproximativ 2 mm), este necesară şiextracţia dintelui cauzal.Există şi situaţii clinice când dintele poatefi conservat, dar numai atunci când chiuretajulspaţiului parodontal s-a efectuat corect şi dintelenu şi-a pierdut stabilitatea.Rata de recidivă este semnificativă, de 15­20%, fiind în primul rând legată de îndepărtareaincompletă a structurilor parodontale din carederivă epulisul fibros.Granulomul periferic cu celulegigantePatogenie şi aspecte cliniceGranulomul periferic cu celule gigante(epulisul cu celule gigante) este o leziunehiperplazică cu aspect pseudotumoral, localizatăla nivelul crestei alveolare, care derivă din periostsau din structurile ligamentului parodontal. Arede asemenea etiologie iritativă. Aspectulhistopatologic sugerează faptul că este expresiaclinică la nivelul părţilor moi a granulomuluicentral cu celule gigante, cu localizareintraosoasă. Trebuie avut în vedere că, în cazulgranulomului periferic cu celule gigante, leziuneanu este asociată cu hiperparatiroidismul.Apare la orice vârstă, ceva mai frecvent lapersoanele peste 50 de ani, fiind relativprevalent la sexul feminin. Se localizeazăexclusiv la nivelul crestei alveolare, în legăturăcu un dinte cauzal care prezintă un factor iritativgingivo-parodontal (o carie subgingivală sau olucrare protetică fixă adaptată deficitar), sau pecreasta alveolară edentată. La pacienţii edentaţi,leziunea localizată pe creasta alveolară areformă ovoidală sau fuziformă, cu aspectasemănător unei tumori vasculare (Fig. 10. 18a).Se prezintă ca o leziune nodulară cudimensiuni de aproximativ 2 cm, putând ajungeîn situaţii rare până la 5-7 cm. Are culoare roşieviolacee,consistenţă ferm-elastică şi este sesilă,mai rar pediculată. Examenul radiologicevidenţiază o liză osoasă caracteristică, careafectează limbusul alveolar subiacent şi uneorisuprafaţa radiculară a dintelui cauzal, sau, în