Descarcă revista în format PDF - idea

scena
socialæ øi politicæ, reuneøte artæ care-øi admite orientare socialæ, dar nu se limiteazæ
la „cadrele strategice“ ale acestei societæfli. Analiza øi reflecflia criticæ asupra rolului
ambiguu al producfliei de imagini øi asupra receptærii acestora reprezintæ una dintre
posibilele abordæri ale acestui proiect – expusæ paradigmatic øi în „expoziflia boîteen-valise“
din cadrul proiectului lui Alice Creischer, Max Jorge Hinderer øi Andreas
Siekmann, How can we sing the song of the Lord in an alien land The Potosi Principle
[Cum putem cînta cîntecul Domnului într-o flaræ stræinæ Principiul Potosi]
(2010); alta ar fi amînarea øi, parflial, suspendarea auctorialitæflii (artistice), prin
punerea în circulaflie a unor idei øi concepte alternative øi prin prelucrarea continuæ
a „imaginilor særace“ accesibile tuturor – aøa cum vedem în filmul lui Hito Steyerl,
Free Fall [Cædere liberæ] (2010) øi în podjachev’s Channel [Canalul lui podiacev]
(2009–2010), al lui Andrei Monastyrsky: o instalaflie video pe mai multe canale,
botezatæ dupæ un scriitor sovietic puflin cunoscut, care prezintæ înregistræri video
gratuite gæsite pe You-Tube. În timp ce multe dintre lucrærile din cadrul expozifliei
sînt produse folosind mediii reproductibile precum videoul, filmul, fotografia, printul
etc., estompînd, astfel, distincflia claræ dintre „reproducere“ øi „original“, unele dintre
picturi – de exemplu, Os Operarios [Lucrætorii] (1933), a Tarsilei Amaral, sau On
Politics [Despre politicæ] (2008), a lui Roman Minin – sînt prezentate doar ca
reproduceri digitale. Amestecînd „originalele“ cu „reproducerile“, expoziflia prezintæ
ceea ce, potrivit curatorilor, se ascunde adesea în sistemul artistic internaflional:
natura mobilæ a lucrærilor. Indiferent dacæ sîntem sau nu sîntem de acord cu ipoteza
curatorilor cæ, adesea, mobilitatea øi reproductibilitatea unei opere de artæ sînt în
continuare considerate drept manifestæri ale alienærii ei, graflie temei fertile øi multor
lucræri convingætoare, fie ele originale sau copii, expoziflia a reuøit sæ dea naøtere
unei dezbateri importante despre potenflialul analitic, critic øi vizionar al artei.
Traducere de Alex Moldovan
Note:
* Acest text este o versiune extinsæ a unei cronici publicate în Artforum International, decembrie 2010, New
York.
1. În rusæ, termenul folosit e udarnik/udarnik, „muncitor de øoc“/shockworker. Dupæ ce, în 1935, minerul Aleksei
Stahanov a scos 102 tone de cærbune în tura sa de øase ore, titlul de „stahanovist“ a început sæ-l înlocuiascæ
pe cel de „muncitor de øoc“. România a cunoscut doar versiunea stahanovistæ a supraproducfliei muncitorului
industrial, cea exportatæ de Uniunea Sovieticæ, dupæ 1945, în toatæ Europa de Est. (N. red.)
2. 1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art: Shockworkers of the Mobile Image, Main Project, ed. de Cosmin
Costinaø, Degot Ekaterina øi Riff David, Ekaterinburg, 2010, p. 31.
3. De fapt, în iunie 1990. (N. red.)
Sean Snyder
Exhibition, 2008, courtesy: Ural Biennial
113