Descarcă revista în format PDF - idea

Obiectivarea eøecurilor la ultima ediflie
a Bienalei de la São Paulo:
cazurile lui Nuno Ramos øi Gil Vicente
Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli
A 29-a Bienalæ de la São Paulo 2010,
Gæsim întotdeauna o ceaøcæ de mare sæ navigæm în ea,
São Paulo, Brazilia, 25 septembrie – 12 decembrie 2010
Ciudat mai e raportul dintre adevær øi scandal! Dacæ fundamentul inevitabil al celui
din urmæ, constînd în autojustificare, marketing øi oportunism, îl transpune în sfera
falsitæflii, potenflialul sæu de a entuziasma, simplul fapt cæ reuøeøte sæ atragæ atenflia
tuturor sugereazæ cæ adeværul, chiar dacæ pieziø øi în mod clandestin, este în mod
necesar prezent în scandal. În mod negreøit, o fenomenologie mai completæ a scandalului
ar trebui sæ ia în considerare tendinfla actualæ de autoscandalizare planificatæ
managerial a lucrurilor, ca parte integrantæ a campaniilor lor promoflionale – scandalul,
aici, e posibil chiar sæ preceadæ aparifliei obiectului scandalului. Dar criza scandalului
reprezintæ doar o fracfliune din eøecul generalizat al evenimentului, a ceea ce,
destul de des, e numit, cu prea mare uøurinflæ øi volubilitate, événement. 1 Ce s-a
întîmplat la recenta ediflie, a douæzeci øi noua, a Expozifliei Bienale de Artæ de la São
Paulo a fost un caz izolat de scandal real în vechiul sens al cuvîntului, øi nu doar într-un
caz, ci în douæ, independente. Protagoniøtii au fost Nuno Ramos øi Gil Vicente,
artiøti cu stiluri øi perspective artistice foarte diferite, care au prezentat lucræri foarte
diferite, dar care, în cele din urmæ, au evidenfliat aceeaøi logicæ a unui succes eøuat
în lucrærile lor. Vom încerca sæ explicæm în continuare aceastæ logicæ în raport cu
scandalul care reprezintæ deopotrivæ o consecinflæ øi o provocare la adresa ei.
Dar, înainte de-a ne ocupa de lucræri, este important de øtiut cæ ediflia cu numærul
douæzeci øi nouæ a bienalei a fost bîntuitæ de fantoma eøecului øi a crizei, care planeazæ
de la sfîrøitul expozifliei din 2008. Cu aceastæ ocazie, curatorii læsaseræ un etaj întreg
gol, ca protest faflæ de lipsa de finanflare, fapt ce a împiedicat ocuparea tuturor spafliilor
disponibile. Datoritæ prezenflei dezastruoase din 2008, bienala din 2010 a fost
în pericol ca, pur øi simplu, sæ nu mai aibæ loc. Dar chiar øi cele mai optimiste aøteptæri
au fost depæøite. Færæ a dispune de spaflii vacante, expoziflia a prezentat 850 de
lucræri a 159 de artiøti øi a fost vizitatæ de aproape un milion de oameni (ceea ce a
contrastat puternic cu cei 161.000 din 2008). Poate cæ nu întîmplætor organizatorii
au ales drept principal motto al evenimentului versul „Existæ întotdeauna o ceaøcæ
de mare în care sæ navighezi“din principala scriere a lui Jorge de Lima, Invenção de
Orfeu (1952), care rezuma în mod adecvat ceea ce Bienala de la São Paulo dorea
OBJECTIFYING FAILURES IN THE LAST SÃO PAULO BIENNIAL:
THE CASES OF NUNO RAMOS AND GIL VICENTE
Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli
29th São Paulo Biennial, 2010,
There is always a cup of sea to sail in
São Paulo, Brazil, 25 September – 12 December 2010
Strange is the relationship between truth and scandal. If the latter’s
unavoidable basis in self-righteousness, marketing and opportunism
embeds it in falsehood, its galvanizing potential, the sheer fact that
it manages to mobilize the attention of all, suggests that truth, albeit
obliquely and surreptitiously, is necessarily present in scandal.
To be sure, a fuller phenomenology of scandal would have to take
into account the current tendency for the managerially planned selfscandalization
of things as integral part of their promotional campaigns
– scandal here may even preexist the emergence of that
which it is a scandal of. But the crisis of scandal is but a fraction of
a generalized failure of the event, what is quite often too easily and
glibly called événement. 1 What happened at the recent 29th São
Paulo Biennial Arts Exhibition was a rare case of real scandal in its
old sense, and in not only one, but in two independent instances.
The protagonists were Nuno Ramos and Gil Vicente, artists with
quite different styles and artistic perspectives, who presented highly
dissimilar works, but who ultimately evinced the same logic of a
failed achievement in their compositions. It is this logic that we will
try to explain below in connection with the scandal it is the both the
result of and challenge to.
But before dwelling on the works, it is important to note that the
29th Biennial was haunted by the ghost of failure and crisis, which
had been hovering since the end of the 2008 exposition. In this previous
occasion, curators left a whole floor empty as protest against
the scarcity of funding, which prevented the occupation of all spaces
available. Due to the 2008 disastrous attendance, the 2010 Biennial
was running the risk of simply not happening. But even the best
expectations were surpassed. Without vacant spaces, the exhibition
FABIO AKCELRUD DURÃO este doctor în literaturæ comparatæ (Universitatea Duke, SUA) øi predæ literaturæ britanicæ
øi americanæ la Universitatea Federalæ din Rio de Janeiro øi la Universitatea de Stat din Campinas (UNICAMP),
Departamentul de Teorie Literaræ. Este autor al Modernism and Coherence: Four Chapters of a Negative Aesthetics,
Frankfurt am Main, Peter Lang, 2008, øi editor al Culture Industry Today, Newcastle, Cambridge
Scholars Publishing, 2010.
FLAVIA TROCOLI predæ în Departamentul de Øtiinflele Literaturii, Universitatea Federalæ din Rio de Janeiro
(UFRJ), defline un doctorat în teorie øi istorie literaræ (Universitatea de Stat din Campinas 2004) øi este membru
fondator al Centrului de Cercetæri Outrarte (UNICAMP).
FABIO AKCELRUD DURÃO has earned a PhD in Comparative Literature
at Duke University, USA, and teaches American and English Literature
at the Federal University of Rio de Janeiro and at State University of
Campinas (UNICAMP), Department of Literary Theory. He is author
of Modernism and Coherence: Four Chapters of a Negative Aesthetics,
Frankfurt am Main, Peter Lang, 2008, and editor of Culture Industry
Today, Cambridge Scholars, Cambridge, 2010.
FLAVIA TROCOLI is PhD in Literary Theory and History (University
Campinas 2004), founding member of Center of Research Outrarte
(UNICAMP), currently teaching in the Department of Science of Literature,
Federal University of Rio de Janeiro (UFRJ).
114