Descarcă revista în format PDF - idea

pentru viitorul hegemoniei americane în anii 1980. Discutarea primului
o voi læsa pentru o urmare a acestui eseu: el a fost în general considerat
un eøec decisiv. Ceea ce ne intereseazæ aici este al doilea
experiment.
IV. Ascensiunea supraconsumismului
Spre deosebire de ghinionista Alianflæ pentru Progres, Ræzboiul împotriva
Særæciei (conceput sub Kennedy, lansat de Johnson øi, surprinzætor,
continuat de Nixon) a fost adjudecat, în general, ca un mare succes istoric.
Prin 1976, de exemplu, s-a estimat cæ rîndurile særacilor, un sfert din
poporul Statelor Unite în 1960, se reduseseræ la o ræmæøiflæ de 12 procente:
o diminuare a særæciei relative comparabilæ, în linii mari, cu cea
obflinutæ în perioada de dupæ New Deal øi cel de-al Doilea Ræzboi Mondial.
În acest ultim caz, aøa cum am væzut, integrarea fordistæ a clasei muncitoare
industriale a dat un impuls susflinut economiei. Ræzboiul împotriva
Særæciei, dimpotrivæ, nu a furnizat acelaøi catalizator pozitiv acumulærii ca
Legea Wagner 32 øi apariflia CIO. În realitate, statisticile oficiale ale særæciei
deghizeazæ unele dintre cele mai importante øi supærætoare fapte referitoare
la tendinfla economiei politice americane contemporane.
În primul rînd, „victoria“ în Ræzboiul împotriva Særæciei este în mare
mæsuræ un artefact de transferuri de venituri în cadrul clasei muncitoare,
care lasæ situafliile utilizærii forflei de muncæ structural intacte. Îndatæ ce
începi sæ suprimi aceste subvenflii federale ale venitului, aøa cum a început
sæ facæ Reagan de curînd, va reapærea imediat nivelul de særæcie
menflionat, de la care se pornise în anii 1960. De fapt, inegalitatea veniturilor
pe piaflæ de dinaintea transferului a crescut în ultima generaflie. În
timp ce în 1965 cei mai særaci 40% din populaflie obflineau 11 procente
din totalul venitului de piaflæ, coeficientul corespunzætor pentru 1978
a fost de 8,5 procente. 33 Cu alte cuvinte, în pofida lungii perioade de
expansiune a anilor øaizeci, economia privatæ nu a izbutit sæ genereze
locuri de muncæ „decente“ (øi nici mæcar suficiente) pentru milioanele
de locatari ex-agricoli øi muncitori deplasafli spre oraøele centrale în anii
1950 øi la începutul anilor 1960.
Economia americanæ a eøuat în a reintegra în special muncitorii negri
de sex masculin, a cæror participare la rata forflei de muncæ (un indicecheie
al øomajului structural) a scæzut de la 80% în 1945 la numai 60%
astæzi. Revoluflia Drepturilor Civile, propulsatæ de sute de mii de muncitori
negri, a reuøit sæ demonteze cel mai flagrant aparat al segregafliei
de iure din Sud, precum øi sponsorizarea ascensiunii unui strat din ce
în ce mai extins de profesioniøti øi manageri negri, dar a eøuat fundamental
în obiectivele sale ultime de realizare a integrærii în masæ a muncii
negrilor în economia salariilor mari øi în depæøirea barierelor de segregaflie
de facto în øcolile øi suburbiile din Nord. La o generaflie dupæ Primul
Marø spre Washington pentru Locuri de Muncæ øi Libertate, rata øomajului
negrilor ræmîne dublæ faflæ de cea a albilor, în timp ce særæcia este
de trei ori mai frecventæ în rîndul populafliei de culoare. Øaizeci la sutæ
din bærbaflii negri angajafli (øi 50% dintre hispanici) sînt concentrafli în spectrul
celor mai prost plætite locuri de muncæ. 34
În al doilea rînd, cifrele oficiale ale særæciei, cu standardele lor de subzistenflæ
ridicol de coborîte, ascund creøterea masivæ øi rapidæ a numærului
muncitorilor særaci – primele victime ale politicii Reaganomics. 35 Cel
puflin o treime din puterea de 100 de milioane a forflei de muncæ din
Statele Unite constæ din salariafli captivi într-un ghetou de salarii mici, suspendat
precar deasupra limitei oficiale a særæciei. 36 Ca nu cumva sæ ne
imaginæm cæ aceastæ „semisæræcie“ este, în primul rînd, un subprodus
al stagnærii angajærilor în cursul ultimului deceniu, dominat de crizæ, trebuie
sæ subliniem cæ în timpul anilor 1970 au fost create noi locuri de
muncæ la o ratæ dublæ faflæ de cea a ultimelor trei decenii precedente:
în total, douæzeci de milioane de locuri de muncæ. Aøa cum a observat
Emma Rothschild, „era de parcæ întreaga forflæ de muncæ a Canadei
s-ar fi mutat în Sud øi ar fi gæsit de lucru în Statele Unite“. 37 Dar øi mai
uimitoare decît amploarea creærii locurilor de muncæ era compoziflia sa:
între 1972 øi 1980, „femeile au fæcut sæ creascæ numærul locurilor de muncæ
aproximativ cu 65% – un procent disproporflionat dacæ îl raportæm
la participarea lor cu numai 38% la totalul locurilor de muncæ din
1972“. Dacæ participarea forflei de muncæ a femeilor s-a dublat între Eisenhower
øi Reagan, cîøtigurile lor relative au scæzut de la 65% din media
cîøtigului masculin la 59%; în 1980, o treime dintre femeile care lucrau
cu normæ întreagæ cîøtigau sub 7.000 $, în timp ce salariul mediu al unui
bærbat alb era de 17.000 $. 38
Astfel, særæcia relativæ este în curs de producere în masæ, nu numai prin
excluderea oamenilor din Lumea a Treia de pe piafla muncii primare,
ci mai ales prin integrarea dinamicæ a femeilor în sectoarele înfloritoare
ale economiei cu salarii mici. Locurile de muncæ cu salarii mici, departe
de a fi o simplæ „periferie“ în raport cu un nucleu de salarii mari, au devenit
chiar polul creøterii locurilor de muncæ al economiei. Aceastæ evoluflie,
cu atenuarea sau diminuarea nexului fordist salariu/productivitate dominant
anterior, este o rezultantæ a unor tendinfle diferite în sînul a ceea
ce voi demonstra mai tîrziu cæ este un context unificator politico-economic.
El este bazat, în general, pe un declin al sindicalizærii (miøcarea sindicalæ
a reuøit sæ gestioneze numai douæ milioane din cele treizeci øi cinci de
milioane de noi locuri de muncæ create între 1960 øi 1980) 39 øi, mai ales,
pe proliferarea sectorului eteroclit „terfliar“, cu tipizærile lui omniprezente,
sexiste sau rasiale, ale anumitor ocupaflii ca mai puflin calificate,
færæ a fline seama de conflinutul lor real sau de comparabilitate. Mai
precis, „revoluflia salariilor mici“ include fenomene discrete ca expansiunea
externalizærii øi a subcontractærii, creøterea serviciilor personale,
o nouæ apariflie a muncii forflate „extraeconomice“ (ca în negarea drepturilor
cetæfleneøti ale muncitorilor „færæ acte“), progresul surprinzætor
al campaniilor antisindicale, precum øi explozia, în mod ironic, a unor
locuri de muncæ umile asociate cu difuzarea celor mai avansate tehnologii
informaflionale. Pentru a înflelege în ce mod aceste tendinfle variate –
unele dintre ele neînfrînat atavice (precum reapariflia unor industrii în
condiflii sclavagiste), altele aproape futuriste (precum condiflia operatorilor
de computer) – s-au coalizat în mod neaøteptat în cursul anilor 1970,
ca sæ dea o nouæ direcflie economiei Statelor Unite, este util sæ examinæm
în primul rînd, contrafactual, economia politicæ alternativæ a cærei
posibilitate a fost suprimatæ în consolidarea ultimæ spre Reaganomics.
Punctul de cotituræ
Potrivit unui consens al analizei economice, sfîrøitul anilor øaizeci a fost
punctul de cotituræ în boomul postbelic, înregistrînd din plin impactul
acelei Great Society øi al cheltuielilor cu Ræzboiul din Vietnam, împreunæ
174