Descarcă revista în format PDF - idea

explozie care a zguduit City-ul londonez øi a destabilizat sectorul mondial
al asigurærilor în 1992 øi 1993.
Hell’s Kitchen 9 (anii ’80)
„Sîntem soldafli ai lui Dumnezeu øi aspiranfli la moarte.
Sîntem gata sæ facem din Liban un alt Vietnam.“
Comunicat Hezbollah
Niciodatæ în istorie un singur oraø n-a mai fost cîmpul de luptæ al atît de
multor ideologii contestatare, loialitæfli sectare, vendete locale sau conspiraflii
øi intervenflii stræine precum Beirutul la începutul anilor ’80. Conflictele
triunghiulare din Belfast – trei tabere armate (republicani,
monarhiøti øi britanici) øi grupærile lor disidente – pæreau simple în comparaflie
cu complexitatea fractalæ, de pæpuøæ ruseascæ, a ræzboaielor civile
din Liban (øiifli contra palestinieni, de exemplu) înæuntrul altor ræzboaie
civile (maronifli versus musulmani øi druzi), în cadrul unor conflicte regionale
(Israel versus Siria) øi ræzboaie-surogat (Iran versus Statele Unite),
în cadrul, în ultimæ instanflæ, al Ræzboiului Rece. În toamna lui 1971,
de exemplu, existau 58 de grupæri armate diferite numai în Beirutul de
Vest. Cu atît de mulfli oameni încercînd sæ se ucidæ unii pe alflii din motive
atît de diferite, Beirutul a devenit pentru tehnologia violenflei urbane ceea
ce este pædurea tropicalæ pentru evoluflia plantelor.
Maøinile-capcanæ au început sæ terorizeze cu regularitate musulmanii din
Beirutul de Vest în toamna lui 1981, aparent ca parte a unei strategii israeliene
de a expulza Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) din
Liban. Serviciul secret israelian, Mossad, utilizase øi înainte maøini-capcanæ
în Beirut pentru asasinarea unor lideri palestinieni (a romancierului
Ghassan Kanfani, în iulie 1972, de exemplu), aøa încît nimeni n-a fost
surprins cînd au fost scoase la luminæ dovezi cæ Israelul sponsoriza carnagiul.
Potrivit profesorului, din Orientul Apropiat, Rashid Khalidi, „o serie
de confesiuni publice ale unor øoferi capturafli au arætat clar cæ acestea
[atentatele cu bombæ] erau utilizate de israelieni øi de falangiøtii lor pentru
ca, printr-o presiune crescutæ, sæ determine OEP sæ plece“.
Ziaristul Robert Fisk se afla în Beirut cînd o [maøinæ-] „bombæ enormæ
a provocat, prin explozia ei, un crater de 45 de metri în øosea øi a dærîmat
un bloc întreg de apartamente. Clædirea s-a surpat ca un acordeon,
strivind øi ucigînd peste 50 dintre ocupanflii ei, cei mai mulfli, øiifli refugiafli
din sudul Libanului“. Cîfliva dintre autorii atentatului au fost prinøi øi au
mærturisit cæ bombele le fuseseræ furnizate de Shin Bet, echivalentul
israelian al FBI sau al British Special Branch. Însæ dacæ astfel de atrocitæfli
erau concepute pentru a învræjbi, prin teroare, OEP øi musulmanii libanezi,
ele au avut rezultatul nescontat (la fel ca bombardarea, de mai tîrziu,
a cartierelor civile de cætre forflele aeriene israeliene) de a-i transforma
pe øiifli, din aliafli informali ai israelienilor, în duømani vicleni øi hotærîfli.
Noua faflæ a militantismului øiit era Hezbollah, formatæ la mijlocul lui 1982,
prin fuzionarea Amalului islamic cu alte mici grupuri pro-Khomeiny. Antrenatæ
øi sfætuitæ de pasdaranii 10 iranieni în Valea Bekaa, Hezbollah era o
miøcare de rezistenflæ indigenæ, cu rædæcini adînci în mahalalele øiite din
sudul Beirutului øi, în acelaøi timp, braflul lung al revolufliei teocratice
iraniene. Deøi unii experfli îmbræfliøeazæ teorii alternative, miøcarea
Amalului islamic/Hezbollah este privitæ de obicei ca autorul, cu sprijin
iranian øi sirian, al atacurilor devastatoare asupra forflelor americane øi
franceze din Beirut, în 1983. Inovaflia diabolicæ a miøcærii Hezbollah a
constat în a combina maøinile-capcanæ ANFO ale IRA cu soldafli-kamikaze,
utilizînd øoferi sinucigaøi, care sæ intre cu camioane pline de explozibil
în holurile ambasadelor øi în cazærmile din Beirut, iar mai tîrziu
în punctele de control israeliene øi în patrulele din sudul Libanului.
Statele Unite øi Franfla au devenit flinte pentru Hezbollah øi pentru patronii
ei sirieni øi iranieni dupæ forfla multinaflionalæ din Beirut, care aterizase,
chipurile, pentru a permite evacuarea în siguranflæ a OEP din acel oraø,
dar devenise aliatul informal, iar apoi fæfliø, al guvernului maronit în
ræzboiul sæu civil împotriva majoritæflii mulsulman-druze. Primele represalii
împotriva politicii preøedintelui Reagan au avut loc la 18 aprilie 1983,
cînd un camion care transporta 1.000 de kilograme de explozibil ANFO
a virat brusc, în plin trafic, pe aleea ce ducea la Ambasada Statelor Unite
din Beirut, cu fafla spre ocean. Øoferul a accelerat, a trecut de un paznic
îngrozit øi a trecut prin uøa holului, zdrobind-o. „Chiar øi la standardele
din Beirut – scrie fostul agent CIA Robert Baer –, a fost o explozie uriaøæ,
care a zguduit ferestrele. USS Guadalcanal, ancorat la cinci mile de
coastæ, s-a cutremurat în urma øocului resimflit. La punctul zero, centrul
ambasadei cu øapte etaje s-a ridicat la 100 de metri în aer, a ræmas suspendat
un timp care-a pærut o veønicie, ca sæ se præbuøeascæ apoi într-un
nor de praf, de oameni, de mobilier sfîrtecat øi de hîrtii.“
Fie ca rezultat al unei strælucite inteligenfle sau din pur noroc, atacul a coincis
cu vizita la ambasadæ a lui Robert Ames, ofifler CIA pentru Orientul
Apropiat. A fost ucis („mîna lui a fost gæsitæ plutind în larg la o milæ
de coastæ, cu verigheta pe deget“) împreunæ cu tofli cei øase membri
ai biroului CIA din Beirut. „Niciodatæ CIA nu mai pierduse pînæ atunci
atîflia ofifleri într-un singur atac. A fost o tragedie de pe urma cæreia Agenflia
n-avea sæ-øi mai revinæ niciodatæ.“ De altfel, i-a læsat pe americani orbi
în Beirut, forflîndu-i sæ øterpeleascæ frînturi de informaflii de la ambasada
francezæ sau de la postul de ascultare britanic din larg, de pe insula
Cipru. (La un an dupæ aceea, Hezbollah øi-a completat masacrul asupra
CIA din Beirut, ræpindu-l øi executîndu-l pe noul øef al postului, William
Buckley.) În consecinflæ, Agenflia n-a prevæzut niciodatæ venirea atacurilor
mamei tuturor vehiculelor-capcanæ.
Cu toate protestele colonelului Gerahty, comandantul terestru al marinei
americane din Beirut, consilierul pentru securitate naflionalæ al lui
Ronald Reagan, Robert McFarlane, a ordonat în septembrie celei de-a
Øasea Flote sæ deschidæ focul asupra milifliei druze, care luase cu asalt
pozifliile forflelor armate libaneze pe dealurile Beirutului, implicînd Statele
Unite în conflictul deschis, de partea guvernului reacflionar Amin
Gemayel. O lunæ mai tîrziu, o autobasculantæ Mercedes de cinci tone
a trecut, încærcatæ cu saci de nisip, pe lîngæ paza militaræ marinæ øi a intrat
– printr-un post de pazæ, zdrobindu-l – la parterul Hiltonului din Beirut:
cazærmile militare americane, dintr-un fost sediu al OEP de lîngæ aeroportul
internaflional. Sarcina utilæ a camionului era incredibila cantitate
de 6.000 de kilograme de explozibil puternic. „Se spune cæ a fost cea
mai mare explozie nenuclearæ detonatæ vreodatæ [în mod deliberat] pe
suprafafla pæmîntului.“ „Forfla exploziei – continuæ Eric Hammel în istoria
sa despre forfla debarcærii maritime – a ridicat mai întîi întreaga
structuræ de patru etaje, forfecînd bazele stîlpilor de beton, cu o circumferinflæ
de cincisprezece metri fiecare øi consolidafli cu numeroase tije
210