Descarcă revista în format PDF - idea

verso: un dosar Mike Davis
reale împoværate de austeritatea actualului regim al FMI, Mexicul oferæ
singur o rezervæ aproape infinitæ de forflæ de muncæ pentru Centura însoritæ.
Cînd fluxurile de emigranfli – atît legali, cît øi ilegali – au atins, între 1901
øi 1910, punctul de vîrf al migrafliei transatlantice, lunga fîøie a zonei de
frontieræ devenise deja o economie integratæ de oraøe gemene, unul bogat,
altul særac, de la San Diego/Tijuana la Brownsville/Matamoros. Formarea
acceleratæ a acestui sistem economic frontalier, odatæ cu sfîrøitul
anilor 1960, a devenit parte integrantæ a unor noi modele de acumulare,
caracterizate de o expansiune coordonatæ a locurilor de muncæ
cu salarii mici øi a afluenflei straturilor mijlocii. Departamentul Muncii a
speculat chiar cæ noii imigranfli ar putea sæ contribuie cu circa 45% la
creøterea forflei de muncæ în anii 1980. 66 În plus, cum pieflele de muncæ
sînt transnaflionalizate, segmentarea lor devine mai extremæ, iar salariile
sînt supuse determinærii în funcflie de niøte condiflii de reproducere
socialæ de tip bantustan. Astfel, logica neocolonialæ a capitalismului
Centurii însorite asiguræ cæ nicio provocare fundamentalæ nu se poate
ridica împotriva economiei naflionale cu salarii mici, færæ o schimbare
simultanæ în structurile frontaliere de hiperøomaj øi dominaflie.
V. Revoluflia conservatoare
Aceastæ schimbare epocalæ în economia americanæ în timpul anilor 1970,
de la o dinamicæ fordistæ la una supraconsumistæ, a fost catalizatæ politic
de ceea ce am putea numi „lupte de clasæ de al treilea tip“, care nu implicæ
nici muncæ militantæ, nici capital reacflionar, ci straturile insurgente mijlocii.
Mobilizarea politicæ de jos în sus [grassroots] din timpul anilor 1970
a fost, în ansamblul ei, oglindirea ræsturnatæ a celei din anii 1960. Dacæ
acest din urmæ deceniu a fost dominat de miøcarea de masæ pentru drepturi
civile, urmatæ de noua stîngæ studenfleascæ øi diverse curente de eliberare
înrudite, atunci anii 1970 au fost, færæ atîta zgomot øi furie, deceniul
straturilor mijlocii revanøarde. La mijlocul anilor 1960, mii de persoane
au demonstrat în Sud pentru integrare øcolaræ øi posibilitæfli de educaflie;
un deceniu mai tîrziu, sute de mii de albi au organizat un contramarø
în Nord, ba chiar s-au ræsculat, pentru a împiedica transportul øcolar necesar
pentru realizarea acestei integræri. Dacæ organizafliile militante tipice
ale anilor 1960 au fost SNCC 67 øi SDS 68 , cele ale anilor 1970 au fost
grupuri ca BUSSTOP (Los Angeles) øi nenumæratele ligi ale contribuabililor.
Retrospectiv, se poate argumenta cæ spafliul pentru apariflia Reaganomics
în politica americanæ a fost deschis de douæ deplasæri paralele ale puterii
de clasæ. Prima a fost demobilizarea constituenflilor populari ai anilor
1960, în avantajul miøcærilor, din anii 1970, ale straturilor mijlocii, locuind
în suburbii. A doua a fost criza electoratului din anii 1970 – atît prin alienare,
prin autodezangajare popularæ, cît øi printr-o restructurare fundamentalæ
a proceselor electorale –, care a crescut în mod dramatic ponderea
efectivæ a corporafliilor øi a claselor de mijloc. În ambele privinfle, „revoluflia“
conservatoare de la începutul anilor 1980 a fost, atunci cînd s-a realizat
în cele din urmæ, mai mult rezultatul unei anterioare excluderi øi
dezorganizæri a majoritæflii decît al convertirii sale la o nouæ agendæ ideologicæ.
Demobilizarea miøcærilor din anii 1960 a fost brutal de bruscæ øi este,
încæ, pentru mulfli dintre supraviefluitorii ei, inexplicabilæ. Miøcarea de masæ
pentru drepturi civile, dinamul tuturor curentelor
egalitare postbelice, s-a præbuøit ca forflæ coerentæ
în Sud, dupæ punctul culminant al Selmei,
în 1965; SNCC s-a scindat dupæ 1966; în timp ce, în 1969, peste treizeci
de Pantere Negre au fost ucise de poliflie, iar peste o sutæ întemniflate.
Cu aproape 100.000 de adepfli în campus, SDS a fæcut implozie
la Convenflia sa din 1969; în timp ce miøcarea antiræzboi, ce mobilizase
cîteva milioane de oameni în timpul primæverii cambodgiene din 1970,
era practic stinsæ cînd Nixon bombarda, de Cræciun, Hanoiul, doi ani
mai tîrziu. Forfla militantæ a trupelor muncitoreøti, reaprinsæ de boomul
din timpul Ræzboiului din Vietnam, øi-a atins crescendoul în 1970, cu
o grevæ violentæ spontanæ a camionagiilor, cu un protest al poøtaøilor,
care l-a silit pe Nixon sæ utilizeze trupe pentru distribuirea corespondenflei,
øi cea mai lungæ grevæ auto din 1946 pînæ atunci. Dupæ aceea, grevele
spontane s-au diminuat rapid, iar trupele de insurgenfli, cu excepflia
minerilor øi camionagiilor, au dispærut.
În timp ce „Miøcarea“, în multiplele ei încarnæri, a fost astfel divizatæ sau
dezintegratæ, democraflii s-au angajat într-un efort major de recuperare
a puterii politice urbane, care fusese erodatæ de retragerea etnicilor
albi cætre suburbii øi prin declinul maøinilor politice de stil vechi Tammany. 69
Administraflia Johnson a utilizat programele federale privind særæcia øi ocuparea
forflei de muncæ pentru a construi un nex direct de patronaj între
Washington øi organizatorii comunitari din oraøele devastate de revolta
internæ. Aceastæ reflea birocraticæ extinsæ a permis miilor de activiøti
locali de cartier øi omologilor lor asistenfli sociali sæ ocupe dintr-odatæ
o dublæ poziflie, loc de muncæ pe un post finanflat de guvern øi participare
la politica Partidului Democrat. În acelaøi timp, ca urmare a devastatoarelor
rebeliuni de ghetou din 1967, „interesele centrale [downtown
interests]“ ale corporafliilor din multe oraøe din Nord se pregæteau sæ-øi
transfere încrederea în menflinerea legii øi ordinii în oraøele decæzute øi
jecmænite fiscal unei noi generaflii de politicieni negri: o evoluflie care s-a
extins mai tîrziu øi a reîntærit noile mecanisme de patronaj øi cooptare.
Teoretic, aceastæ absorbflie în partid a unor activiøti de la bazæ [grassroots
cadres], în detrimentul noii stîngi øi al miøcærilor afro-americane [black
power movements], ar fi trebuit sæ revigoreze moleøita baza socialæ de
tip New Deal a democraflilor. De fapt, un cerc restrîns, dar influent de
social-democrafli din sînul partidului prezisese cæ o recrutare socialæ nouæ
de proporflii avea sæ declanøeze o realiniere partizanæ, care va garanta
hegemonia liberalæ în Partidul Democrat. Cruda ironie, desigur, a fost
aceea cæ încorporarea tinerilor øi a negrilor a dus la detonarea unui conflict
frontal cu structura de putere tradiflional liberalæ a partidului, care
a scindat, practic, partidul în douæ. La bazæ, de exemplu, apariflia unor
revendicæri de împærflire a puterii øi de discriminare pozitivæ pentru negri,
hispanici øi femei ameninfla în mod direct funcflionarea exclusivistæ a politicii
de patronaj etnic øi ucenicia în sindicatele manufacturiere. În cadrul partidului
naflional, orientarea moderat antiræzboinicæ, antiimperialistæ a noilor
liberali determina contraatacuri isterice din partea pæstrætorilor
tradifliei achesoniene 70 a Ræzboiului Rece.
Pînæ în 1968, forflele aøa-numitei „Politici Noi [New Politics]“ – încurajate
de succesul lor local øi consacrate prin moartea de martir a lui Bobby
Kennedy – se angajaseræ într-un ræzboi pe scaræ largæ cu Coaliflia AFL-
CIO pentru o Majoritate Democraticæ, condusæ de social-democrafli anti-
179