Descarcă revista în format PDF - idea

alegætori: fermieri, muncitori industriali sindicalizafli, funcflionari, mici oameni de afaceri, pensionari de
stat etc., adicæ tofli cei care încæ mai au acces la mecanisme de reprezentare tradiflionale, ce dateazæ din
era fordistæ. A doua soluflie este acoperirea acelor oferte sectoriale cu pætura retoricæ populistæ a identitæflii
naflionale øi cu drame naflionale, care nu existæ neapærat în realitate.
Pericolul evident din Centrul Europei de astæzi este alunecarea într-o nouæ ecologie politicæ a fricii, care
sudeazæ golurile dintre fracfliunile sociale divergente prin reflexul de a cæuta flapi ispæøitori în flintele cele
mai uøoare, care sînt imigranflii, oamenii adunafli sæ facæ muncile pe care europenii îmbætrînifli ai Centrului
nu mai doresc sæ le facæ sau care nu li se mai permit, într-o economie ce are nevoie de slujbe la negru,
ca unic instrument posibil de presiune asupra variabilei salariului, pentru a continua sæ facæ profit într-o
economie concurenflialæ feroce. Manipularea figurii imigrantului ca ameninflare la adresa securitæflii (sau,
chiar mai ræu, cea a musulmanului ca ameninflare a civilizafliei) este modul cel mai rapid de a camufla
negocieri mult mai dificile referitoare la desfiinflarea vechiului stat al protecfliei sociale øi de a evita astfel
proteste împotriva înlocuirii acestuia cu un talmeø-balmeø de dispoziflii schimbætoare, care nu urmeazæ
niciun sens al justifliei ori mæcar vreo raflionalitate economicæ. Iar problema este cæ acest proces cu flapi
ispæøitori øi camuflæri nu poate decît sæ se-nræutæfleascæ, pe mæsuræ ce populafliile Centrului devin mai
bætrîne øi tot mai mulfli imigranfli sînt chemafli sæ le-nlocuiascæ, în pofida presiunii tot mai mari prin normativele
permiselor de muncæ øi documentelor de rezidenflæ. Întrebarea devine atunci de ce pare sæ se
ræspîndeascæ în întreaga Europæ o tacticæ atît de evident obtuzæ De ce contemplæm ascensiunea fascismului
liberal, dar vorbim despre altceva Ce explicæ aceastæ incapacitate de a privi în viitor, cînd el e
deja aici, în fafla ochilor noøtri
Tallinn, Estonia, Summer 2005:
final remains of the factories
scenes of Tarkovsky’s Stalker,
photo: B. H.
23. Bob Jessop, The Future of
the Capitalist State, pp. 162–
163.
Øansele de a vedea
Trebuie sæ adæugæm o a patra „marfæ fictivæ“ la lista de trei a lui Polanyi (teren, muncæ øi bani), specificæ
economiei de reflea, condusæ de sectorul financiar, a regimurilor postnaflionale concurenfliale. Aceastæ
a patra marfæ fictivæ este cunoaøterea, care acoperæ un spectru larg ce cuprinde øtiinfla, tehnologia øi dreptul, dar øi literatura,
artele culinare øi abilitæflile vieflii cotidiene. Producerea cunoaøterii depinde de educaflia instituflionalizatæ de
lungæ duratæ, experienfla pedagogicæ, accesul la biblioteci publice, arhive, muzee øi bænci de date, de moduri internalizate
de autocultivare individualæ, de spaflii urbane pentru interacfliunea de grup, fie ea improvizatæ sau structuratæ, de
procese de hibridizare între diferite tradiflii culturale, de constituirea unor discursuri critice øi disidente, de la punk rock
øi dueluri poetice la reflele de oameni de øtiinflæ preocupafli ori alianflele unor agricultori tradiflionali øi ecologici, øi aøa
mai departe, într-un spectru aproape infinit de practici prin care observaflia obiectivæ, abstracflia teoreticæ, expresia individualæ
øi modelele de solidaritate socialæ se depoziteazæ în urme complexe øi artefacte care pot fi preluate øi transformate
de indivizi, grupuri øi generaflii succesive. Imposibilitatea de a funcflionaliza complet aceastæ întreflesere subtilæ
de practici øi motivaflii este evidentæ øi a fost recunoscutæ pe tot parcursul lungii ere a creærii institufliilor naflionale, încæ
de la începutul veacului al nouæsprezecelea, în cele mai multe pærfli ale lumii occidentale. Dupæ cum scrie Jessop, referindu-se
la educaflia din timpul perioadei keynesiene: „În termeni stilizafli, care nu øi-au gæsit niciodatæ pe deplin corespondentul
în realitate, putem spune cæ educaflia trebuia sæ promoveze egalitatea de acces øi oportunitate, sæ creeze baza
unei «meritocraflii» talentate øi juste, care sæ submineze structurile moøtenite de clasæ øi statut, sæ creeze, codifice øi
disemineze o identitate naflionalæ comunæ øi o culturæ corespunzætoare unui stat al solidaritæflii øi protecfliei sociale universale
øi sæ formeze cetæfleni informafli øi critici, capabili øi doritori sæ participe la o sferæ publicæ în expansiune øi la o democraflie
plebiscitaræ de masæ“. 23 În termeni de practici, valori, experienfle temporale øi experienfle ale alteritæflii, sferele educaflionale
øi culturale au format, færæ îndoialæ, amestecul instituflional cel mai complex produs de era liberalismului integrat.
Expansiunea mandatului educativ øi cultural al statului øi prelungirea sa ezitantæ cætre clase, genuri øi grupuri etnice care
fuseseræ înainte excluse din aparatele reprezentative au antrenat noi conflicte øi provocæri pentru acest amestec instituflional,
care a trecut printr-o perioadæ dificilæ de transformæri dupæ 1968 øi deceniul de tulburæri ce a urmat. Tocmai aceastæ
„problemæ de reprezentare“, care împiedicæ orice simplæ reiterare a presupuselor simboluri øi valori naflionale, a fost
sursa celor mai vitale evoluflii din culturæ în ultimii treizeci de ani; iar aceeaøi problematizare s-a extins chiar în reevaluarea
anumitor funcfliuni economice øi tehnico-øtiinflifice. Cu toate acestea, odatæ cu aducerea la numitor comun a
învæflæmîntului prin procesul Bologna, odatæ cu sponsorizarea corporatistæ øi instrumentalizarea artelor øi øtiinflelor, cu
retehnologizarea institufliilor culturale naflionale pentru piafla turisticæ transnaflionalæ øi cu tendinfla generalizatæ de transformare
a cunoaøterii într-o marfæ, în virtutea dreptului de proprietate intelectualæ, ceea ce se aflæ acum sub presiune
e idealul însuøi al sferei educaflional-culturale, ca loc al cæutærii problematice a înflelegerii mutuale într-o societate plu-
30