Descarcă revista în format PDF - idea

verso: un dosar Mike Davis
cu acceleraflia inflafliei øi, ca urmare, cu presiunea salariilor compensatorii.
Cînd impulsul iniflial de creøtere postbelic fordist via suburbanizare øi
motorizare a început sæ atingæ un punct relativ de saturaflie, a început
sæ aparæ o nouæ structuræ de consum, caracterizatæ prin cereri crescute
de îngrijire a sænætæflii, educaflie øi recreere. În acelaøi timp, exista o presiune
politicæ acutæ ca, în locul expansiunii pieflei muncii, pentru noi venituri
øi drepturi sociale, sæ se potoleascæ valul revoltelor ghetourilor din
Nord. Conjunctura de ansamblu, prin urmare, conflinea în mod abstract
oportunitatea politicæ pentru o mobilizare generalæ în vederea unei reorientæri
social-democrate øi „neofordiste“ a cheltuielilor publice øi impozitærii,
în aøa fel încît ele sæ cuprindæ o actualizare generalæ a competenflelor
øi productivitæflii în furnizarea de servicii publice extinse øi de consum
colectiv (ceea ce presupunea, de asemenea, un relativ declin continuu
al cheltuielilor militare). Ca parte a unei strategii economice alternative,
menitæ sæ facæ din America un stat al bunæstærii sociale la un standard
mai apropiat de al Nordului european, astfel de reforme ar fi putut susfline
absorbflia negrilor, hispanicilor øi femeilor pe piafla muncii bine plætite.
Mai mult chiar, ele ar fi asigurat øi unele efecte colaterale, precum îngrijirea
medicalæ mai ieftinæ øi forflæ de muncæ mai calificatæ, care ar fi crescut
productivitatea øi profitabilitatea în sectorul producerii de mærfuri din
economia privatæ (ceea ce reprezintæ, desigur, ceva cu totul diferit de
profiturile capitalului în ansamblu). Însæ condifliile minime prealabile
pentru o astfel de mobilizare la sfîrøitul anilor øaizeci includeau un înalt
grad de solidaritate sindicalæ conøtientæ, crearea peste hotare a unei alianfle
populare de muncitori/negri/særaci (precum cea imaginatæ de Martin
Luther King, în anul dinaintea asasinærii sale) øi transformarea internæ a
Partidului Democrat.
În secfliunea urmætoare voi examina pe scurt motivele care au dus la
eøecul celei de-a doua condiflii prealabile (dar øi unele simptome care
ne lasæ sæ vedem de ce a treia este mai degrabæ o imposibilitate). Cît
despre prima, trebuie sæ reflinem cæ drastica scædere a numærului
membrilor de sindicat, în perioada anilor 1970, de la 26% la aproximativ
16% din forfla de muncæ a sectorului privat 40 , este, probabil, mai mult
un efect decît o cauzæ a particularismului øi egoismului miøcærii sindicale
americane. Reunificarea în 1945 a AFL 41 øi CIO a avut ceva dintr-o restaurare
gompersianæ, cu blocul celor din construcflii care domina executivul
AFL-CIO (condus, fireøte, de un instalator – George Meany),
continuînd sæ îmbræfliøeze exclusivismul meøteøugurilor tradiflionale øi sæ
neglijeze benign, dacæ nu dintr-un rasism mascat, situaflia defavorizatæ
a muncitorilor negri øi hispanici. În pofida inifliativelor ocazionale ale unor
sindicate mai progresiste, ca al mæcelarilor sau al muncitorilor din industria
de automobile (în afara AFL-CIO din 1967 pînæ în 1981), Federaflia
a fost mai interesatæ sæ susflinæ Ræzboiul Rece decît sæ dedice resurse
pentru organizarea muncitorilor nesindicalizafli.
La fel, oricît de puternic negociau sindicatele pentru „un sistem de ajutor
social în industriile de ramuræ“, prin suplimente contractuale pentru
sænætate øi pensii, linia generalæ pentru politicile naflionale, inclusiv cele
de protecflie socialæ, era difuzæ øi slæbitæ. De altfel, la apogeul miøcærilor
antiræzboinice øi black-power din perioada 1968–1970, sindicatele industriale
din vechea gardæ, împreunæ cu aliaflii lor din sindicatele controlate
de Mafie ale camionagiilor øi cele maritime, au distrus orice speranflæ
într-o alianflæ socialæ de tip New Deal, atacînd violent manifestafliile de
protest împotriva ræzboiului, opunîndu-se controlului
negrilor în institufliile locale (ca øcoala øi
poliflia), respingînd cererile de acfliune afirmativæ
în programele de ucenicie øi, în majoritatea cazurilor, aliniindu-se la anciens
régimes de democraflie urbanæ împotriva revendicærilor din ghetou øi
campus, în mod frecvent chiar øi împotriva muncitorilor din sectorul public
de curînd sindicalizafli. Deoarece miøcarea sindicalæ era fundamental
reticentæ sæ devinæ o veritabilæ forflæ de reformæ hegemonicæ – sau,
cel puflin, sæ accepte conducerea miøcærii pentru drepturi civile –, un
rezultat de bunæstare statalæ sau „neofordistæ“ la crizele sociale øi economice
ale urmætorului deceniu era aproape a priori exclus. În fine, cîtæ
vreme afacerea sindicalæ ræmînea, confortabil, în niøa sectorului bine plætit
al economiei, avea prea puflin interes, în termeni vulgari de cost/beneficiu,
sæ-i organizeze pe muncitorii cu salarii mici, chiar atunci cînd aceøtia
erau centralizafli în gigantice complexe spitaliceøti sau de birouri. Rezultatul
acestei abdicæri a fost acela cæ sindicatele americane au renunflat la
capacitatea lor de a influenfla procesele de clasæ øi de formare profesionalæ
în sectoarele cele mai dinamice ale economiei.
Ce s-a întîmplat atunci, în anii 1970 – odatæ cu excluderea oricærei opfliuni
alternative social-democratice –, a fost apariflia unui nou regim embrionar
de acumulare, care ar putea fi numit supraconsumism. Acesta are
prea puflin de-a face cu obiceiurile somptuoase ale celor foarte bogafli,
a cæror risipæ costisitoare, cu iahturi, vile øi droguri exotice, este o problemæ
socialæ incomparabil mai micæ decît controlul lor asupra mijloacelor
globale de producflie. Prin supraconsumism vreau sæ indic, mai
degrabæ, o subvenflionare politicæ tot mai intensæ a unui strat masiv subburghez
de administratori, profesioniøti, noi întreprinzætori øi rentieri,
care, confruntafli cu declinul rapid al organizærii muncitorilor særaci øi a minoritæflilor
în anii 1970, au avut un succes copleøitor în profituri, de pe
urma atît a inflafliei, cît øi a cheltuielor de stat extinse.
Pæturi mijlocii neobiønuit de largi øi o pletoræ de indivizi în „poziflii de clasæ
contradictorii“ au fost træsæturile permanente ale peisajului social american
al secolului douæzeci; ce este nou este felul în care „terfliarizarea“
economiei a fost exploatatæ în avantajul de distribuflie al unui strat administrativ-profesional
lærgit, precum øi deschiderea unor noi frontiere
de acumulare pentru întreprinzætorii mici øi mijlocii. Corelativ, circuitele
fordiste dupæ modelul salariu/acorduri de productivitate, care foloseau
la asigurarea canalizærii unei pærfli din surplusul social înapoi, în mærirea
salariilor reale øi în promovarea forflei de muncæ, începeau sæ se præbuøeascæ.
42 Vechiul cerc magic al særacului care devine mai bogat pe mæsuræ
ce bogatul devine mai bogat este înlocuit de tendinfla ca særacul sæ
fie mai særac øi cel bogat mai bogat, pe mæsuræ ce proliferarea locurilor
de muncæ prost plætite lærgeøte, simultan, o piaflæ care abundæ de neproducætori
øi noi øefi.
Noii bogafli øi noii særaci
Aceastæ legæturæ dialecticæ între supraconsumismul clasei mijlocii øi înræutæflirea
crescîndæ a creærii de noi locuri de muncæ trebuie privitæ – succesiv
– din punctul de vedere, comparativ, al structurii de clasæ, al
tendinflelor de ocupare specific sectorialæ a forflei de muncæ øi din perspectiva
formei viitoarelor structuri profesionale øi salariale.
175