Descarcă revista în format PDF - idea

verso: un dosar Mike Davis
numai aproximativ 8% din PNB 10 -ul Americii circula pe piafla mondialæ)
øi, prin urmare, flexibil acomodaflionistæ la aporturile în creøtere ale
Europei Occidentale øi Japoniei în comerflul internaflional cu produse
industriale. Spre deosebire de omologii anteriori colonial-mercantili, hegemonia
americanæ nu s-a fondat pe o preeminenflæ rigidæ în comerflul mondial
sau pe o îngrædire a investifliilor de portofoliu, ci pe menflinerea unor
condiflii de acumulare solide în sînul economiei interne a Statelor Unite.
Într-un sens general, au existat douæ mecanisme principale de creøtere
internæ postbelicæ: o dinamicæ a consumului de masæ bazatæ pe „conduita
salarialæ“; øi o dinamicæ a expansiunii sectoriale/regionale bazatæ
pe „conduita impozitærii“.
Primul model de acumulare – ceea ce Aglietta numeøte „regimul intensiv“
– se baza pe un circuit complet al creøterii productivitæflii, profiturilor
øi salariilor, prin intermediul negocierii colective multianuale øi printr-un
sistem de creditare internæ superlichid, susflinut de împrumuturile federale
guvernamentale øi de scutirea de impozite pentru creditele ipotecare.
Odinioaræ, în timpul primului mare boom de duratæ al consumului,
din anii 1920, majoritatea clasei muncitoare semicalificate din industrie
ræmînea blocatæ la nivelul unor venituri de særæcie, incapabilæ sæ participe
la zarva cumpærærii unei maøini sau case. (În acest sens, fordismul incipient
a fost învins de însuøi succesul „planului american“ al angajatorilor
de a dezrædæcina sindicalismul øi de a bloca creøterile salariale.) De fapt,
a fost nevoie de un deceniu de luptæ a noilor sindicate industriale
CIO 11 pentru a impune recunoaøterea sindicatelor øi a codificærii, în convenfliile
colective din 1948–1950, a unui sistem salarial dinamic, ce sincroniza
consumul de masæ cu productivitatea muncii. În acest mod,
aproximativ un sfert din populaflia americanæ – în special muncitori
semicalificafli de etnie albæ øi familiile lor – a fost ridicat, în perioada anilor
1950, la nivelul atins pînæ atunci doar de clasa mijlocie sau de muncitorii
calificafli: acela de proprietari de locuinflæ øi deflinætori de credite. Dar
un alt sfert, poate chiar o treime a populafliei, incluzînd în orice caz majoritatea
negrilor øi muncitorii agricoli, ræmînea în afara acestui boom, constituind
„cealaltæ Americæ“, aceea care avea sæ se revolte în anii 1960.
Douæ au fost cele mai frapante indicii de avansare a acestui regim de
acumulare intensivæ, suburbanizarea øi creøterea învæflæmîntului superior.
Primul semnifica nu numai integralizarea complexului maøinæ – locuinflæ
– aparaturæ electricæ, drept motor al creøterii economice, ci øi vasta
transformare socio-spaflialæ care a rezultat din aceasta. Între 1950 øi 1960
suburbiile au crescut de 40 de ori mai repede decît zonele oræøeneøti
centrale, în timp ce numærul automobilelor înscrise a crescut la 22 de
milioane. 12 Stabilitatea raportului salarii-productivitate, rezultatæ din compromisul
între capital øi munca organizatæ, a permis clasei muncitoare
din Statele Unite sæ se reproducæ din ce în ce mai mult ca o colectivitate
de consumatori privatizafli.
Dar capacitatea muncitorului auto de a-øi cumpæra, în fine, o maøinæ sau
a dulgherului din construcflia de case de a-øi permite un credit ipotecar
a constituit numai o parte a dialecticii consumului de masæ; celælalt
aspect, nu mai puflin important, a fost orizontul vizibil al mobilitæflii
educaflionale. „G.I. Bill of Rights“ din 1944, care furniza subvenflii guvernamentale
pentru veteranii dornici sæ se înscrie la un colegiu sau sæ înceapæ
o pregætire profesionalæ superioaræ, a fost o inifliativæ legislativæ
la fel de epocalæ ca Homestead Act al lui Lincoln. 13 Aproape opt milioane
de veterani ai celui de-al Doilea Ræzboi
Mondial, jumætate din totalul celor care serviseræ
sub arme, au primit educaflie gratuitæ în colegii,
rezultatul fiind o masivæ expansiune a facilitæflilor de educaflie
superioaræ. 14 De fapt, pe la mijlocul anilor 1960, educaflia superioaræ
ajunsese în unele state mai bogate, precum California, un drept practic
universal øi mai mult de jumætate din absolvenflii învæflæmîntului mediu
îøi continuau studiile la facultæfli. Cu alte cuvinte, standardul „istoric“
al forflei de muncæ, aøa cum a definit-o Marx, ajunsese sæ însemne, pentru
mari segmente din clasa muncitoare albæ, atît proprietate asupra unei
locuinfle, cît øi o educaflie superioaræ pentru copiii lor. În plus, pînæ la criza
din anii 1970, învæflæmîntul superior a permis intrarea efectivæ în sectoarele
serviciilor administrative, tehnice øi educaflionale aflate în extensie:
o dinamicæ intergeneraflionalæ de aducere la zi a locurilor de muncæ, la
fel de fundamentalæ pentru regimul de acumulare intensivæ ca øi cifra
de afaceri a noilor modele de maøini sau cea a vînzærilor de parcele în
suburbii.
Centura însoritæ
Aceastæ transformare continuæ a condifliilor de viaflæ ale unei mari pærfli
a clasei muncitoare din Statele Unite øi expansiunea corelativæ a pieflei
primare a muncii, cu salarii mari, au fost coordonate în maniere complexe
cu cel de-al doilea motor al acumulærii postbelice: formarea Centurii
însorite. Între începutul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial øi sfîrøitul
Ræzboiului din Vietnam, o revoluflie uimitoare în structura sectorialæ øi
regionalæ a capitalismului american fusese împlinitæ. Ca sæ înflelegem amploarea
acestei transformæri – aproape echivalentæ, în termeni europeni,
cu o deplasare a centrului de greutate economic de la Ruhr la Mezzogiorno
–, este util sæ evocæm polarizarea regionalæ a economiei americane
cu o jumætate de secol în urmæ, cînd New Deal 15 ajungea la putere.
Existau atunci douæ Americi tradiflionale: o metropolæ industrialæ în zona
Nord-Est – Marile Lacuri, care conflinea cu puflin mai mult decît jumætate
din populaflie pe numai 15 la sutæ din suprafafla naflionalæ, producînd
însæ patru cincimi din producflia industrialæ, øi un vast hinterland vestic øi
sudic, bazat pe agriculturæ øi pe producflia primaræ, incluzîndu-i pe cei douæzeci
de milioane de americani prinøi în cursa creditelor pentru subzistenflæ
øi a plæflii datoriilor prin muncæ [debtpeonage]. 16 Din 1940, urbanizarea
øi industrializarea rapidæ a versantului Pacific, a Texasului øi a Sudului færæ
bumbac au erodat aceastæ dihotomie tradiflionalæ metropolæ/hinterland
– deplasînd investifliile, populaflia urbanæ øi veniturile într-o asemenea mæsuræ,
încît, la sfîrøitul boomului din perioada Ræzboiului din Vietnam, apæruse
deja o regiune urban-industrialæ sudicæ [Sunbelt], aproape egalæ în
venituri øi producflie cu vechea metropolæ, deosebindu-se însæ numai prin
condifliile foarte diferite de acumulare a capitalului.
De exemplu, Centura însoritæ are tendinfla sæ fie bogatæ în energie, cu
terenuri vaste, destul de nesindicalizatæ øi cu cheltuieli sociale foarte scæzute
la nivel guvernamental local. Economia acestei zone este fondatæ
pe predominanfla sectorialæ a industriilor cu vocaflie øtiinflificæ (aerospafliale
øi electronice), pe produsele prime øi industriile loisirului (turism, odihnæ
øi recreere), în timp ce Nordul a conservat majoritatea vechilor industrii
grele øi de consum. Corelativ, muncitorii din producflia de masæ încæ
mai constituie elementul esenflial al structurii sociale din „Centura
171