Descarcă revista în format PDF - idea

+
Marx despre 1989*
G. M. Tamás
Karl Marx este considerat nu numai un teoretician øi un luptætor, ci øi
un excelent observator al întîmplærilor vremii sale, Zeitgeschehen, din
familia unui Tocqueville sau Taine. S-a spus prea puflin despre dimensiunea
mai largæ a unor lucræri ca Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte
sau Ræzboiul civil din Franfla. Fireøte însæ cæ scopul meu aici nu este
exegeza a ceea ce s-a numit, cu disprefl, jurnalismul sæu.
Aø vrea totuøi sæ spun cîteva cuvinte despre ceea ce ar trebui sæ numim,
cu toatæ circumspecflia necesaræ, stilul marxian de analizæ politicæ. Au existat
practicanfli remarcabili ai acestui gen, de la Kautsky pînæ în zilele noastre,
dar lucrærile lor nu s-au bucurat de aceeaøi atenflie a criticii pe care
o avuseseræ filosofia øi economia în tradiflia marxistæ. Marx însuøi, în al sæu
modus operandi, se bazeazæ pe o filosofie a istoriei de cele mai multe ori
implicitæ, care transpare totuøi, destul de clar, din scrierile sale politice. Aceste
scrieri nu sînt instanfle în scopul exemplificærii unei teorii. Ele sînt paøi
dintr-o strategie revoluflionaræ: altfel spus, o analizæ strategicæ pusæ în serviciul
unei cauze, chiar dacæ aceastæ cauzæ apare din analiza însæøi.
Punctul de vedere politic al lui Marx este considerat de obicei ca unul
engagé. Însæ, deøi nu pot exista dubii în privinfla angajamentului sæu faflæ
de proletariat ca grup empiric øi ca partid politic în devenire, atitudinea
sa nu este exclusiv, øi nici mæcar preponderent, una de indignare în fafla
nedreptæflii abætute asupra muncitorilor aflafli în suferinflæ – starea obiønuitæ
de spirit a stîngii –, ci o cæutare de semne. O cæutare de semne
ale revolufliei, dar nu în sensul unor semne prevestitoare (dacæ procesele
din societate ar indica, în vreun fel, scopul preconceput); dimpotrivæ,
o cæutare de semne ale unei revoluflii care îøi urmeazæ oricum cursul,
de dincolo de oameni, ascunsæ în însæøi natura capitalismului, în care tot
ce este esenflial este ascuns.
Unul dintre principalele scopuri ale politicii revoluflionare este sæ facæ manifeste
lucrurile care se ascund în spatele capitalismului, un sistem care
e departe de a fi transparent. Probleme care ar fi trebuit sæ fie prevæzute
* „Marx on 1989“, Angelaki, vol. 15, nr. 3, decembrie 2010, pp. 123–137. Text tradus øi publicat
prin amabilitatea autorului. (N. ed.)
G. M. TAMÁS s-a næscut la Cluj în 1948. Dupæ studii de filologie clasicæ øi filosofie la Bucureøti
øi Cluj, începînd cu 1972 a fost redactor la un sæptæmînal literar din Cluj. Retrogradat din poziflia
de redactor la cea de corector, dupæ ce, din 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepflii – sæ
mai publice øi a început sæ fie hærfluit de Securitate, pæræseøte în cele din urmæ România. Din
1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat în 1981 pentru scrierile
sale clandestine øi proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenflei maghiare. Ales deputat
în 1989, va pæræsi viafla politicæ în 1994 øi partidul liberal în 1999. Începînd cu 1991 a fost director
al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Øtiinfle. A flinut cursuri øi a fæcut cercetæri
la universitæflile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din
Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Cærfli: A
teória esélyei (Bucureøti/Cluj, 1975), Descartes a módszerrő l (Bucureøti/Cluj, 1977, ed. a 2-a,
Cluj, 2002), A szem és a kéz (Budapesta, 1983, Geneva, 1985), Idola tribus (în maghiaræ: Paris,
1989, trad. fr. Paris, 1991), Másvilág (Budapesta, 1994), Törzsi fogalmak (Budapesta, 1999), A
helyzet (Budapesta, 2002). A publicat numeroase eseuri, studii øi articole în periodice øi antologii;
scrierile sale au fost traduse în 14 limbi. De asemenea, publicæ în mod regulat articole de
comentariu politic în marile cotidiene maghiare. Din 2003, G. M. Tamás este vicepreøedinte
al ATTAC Ungaria. La Idea Design & Print i-a apærut, în 2004, vol. Cætre cel cæzut în gînduri.
la capitolul producflie apar ca probleme de consum, de circulaflie sau
de distribuflie/redistribuflie. Pe de altæ parte, legea øi guvernul, prezentate
de critica socialistæ uzualæ, id est moralistæ, ca o fraudæ, vor apærea
ca o întrupare a libertæflii øi a egalitæflii de fapt, realitatea exploatærii øi a
opresiunii fiind perfect reconciliabilæ cu o formæ juridicæ ce nu este în
niciun caz un simplu epifenomen.
Aparenfla este realæ: forma de stat øi ideologia (ca motivaflie a acfliunii)
sînt suficient de reale. Preflurile, economiile, investifliile, pieflele care se
extind sau se contractæ sînt realitæfli. Supremafliile etnice, practicile culturale,
deprinderile sexuale sînt surse reale de mîndrie, de tristefle, de inspiraflie
creatoare, de uræ øi de distrugere. Contractele libere, egalitatea
în fafla legii, votul universal, desfiinflarea bisericilor (de stat) nu sînt simple
dispozitive de inducere în eroare a celor oprimafli pentru a-i subjuga,
pentru a-i face sæ se supunæ: ele sînt rezultatul unor lupte enorme,
iar realitatea lor – atît în minflile oamenilor, cît øi în practicile concrete
ale statului, care au în sprijinul lor o coerciflie „legitimæ“ øi un aparat profesional
pentru furnizarea ei – defineøte o viaflæ socialæ diferitæ de cea a
unor societæfli lipsite de toate aceste elemente.
În acelaøi timp, în analiza marxianæ aceastæ realitate nu este realitatea
ultimæ. Realitatea însæøi este, aici, un grup de semne. Øi nu doar în sensul
unei dihotomii brute esenflæ/aparenflæ, prin care materialismul istoric
va vedea cum transpare „economia“, dacæ ar exista o astfel de „economie“,
ca pe un lucru separat.
Nicio analizæ, marxistæ sau de orice alt fel, nu se poate mulflumi cu ceea
ce cred, prin reprezentanflii lor oficiali, institufliile despre ele însele, în
versiune autorizatæ. Mulfli oameni cred cæ analiza politicæ marxianæ nu
este altceva decît o varietate, deosebit de ascuflitæ, a acestei banalitæfli.
Dar nu, Marx øi Engels ar vrea sæ descrie în Manifestul comunist felul în
care capitalismul însuøi este cel care dezvæluie tot ce este ascuns, profaneazæ
tot ce este sfînt.
Revelafliile iconoclaste ale teoriei radicale pælesc în comparaflie cu imaginea
iconoclastæ, lipsitæ de respect øi færæ iluzii, a existenflei umane aøa
cum o prezintæ capitalismul. Primul efort intelectual adeværat al lui Marx
– øi aøa ar trebui sæ fie pentru orice marxist, cred – nu a fost acela de
a nu crede în dovezi (øi de a dezvælui cît de pærtinitoare era prezentarea
lor obiønuitæ), ci, dimpotrivæ, de a crede în ele, în pofida scepticismului
teoriilor sociale moraliste, idealiste øi (important, încæ, pentru epoca
lui) creøtine, care nu credeau cæ societatea era într-adevær ceea ce burghezia
pretindea cæ este – un cîmp de luptæ al unei competiflii necruflætoare,
cu totul independent de dorinfla oamenilor de a avea un mediu
mai blînd øi mai sigur –, øi de a crede cæ aceste dovezi se reflectau într-un
sistem de motivaflii din comportamentul persoanei „moderne“ care
nu permite niciun sentimentalism. Nu natura umanæ adeværatæ, denaturatæ
de capitalismul demonic, are nevoie de salvare, restaurare sau reabilitare,
ci natura umanæ afiøatæ de capitalism are nevoie de înflelegere.
A cæuta semnele revolufliei în tot acest material ar însemna sæ ne mulflumim
cu distrugerea creatoare a lui Schumpeter sau cu revoluflia pasivæ
a lui Gramsci, recunoscînd, adicæ, færæ alte formalitæfli, cæ singura forflæ revoluflionaræ
din lume este tot capitalismul, iar singura clasæ revoluflionaræ,
tot burghezia. „Noutatea“. schimbarea radicalæ, invenflia øi devastarea sînt,
dincolo de orice dubiu, tot opera capitalismului. Toate acestea ar fi adeværul
atotcuprinzætor, dacæ n-ar fi existat istorismul radical al gîndirii lui Marx.
153