Descarcă revista în format PDF - idea

26. Félix Guattari, Cartographies
schizoanalytiques, Paris, Galilée,
1989.
27. Maurizio Lazzarato, Les Révolutions
du capitalisme,
Paris, Les empêcheurs de
penser en rond, 2004, p.
177. Este semnificativ faptul
cæ titlul francez a fost impus
de editor; titlul în limba italianæ
este La politica dell’
evento, Soveria Mannelli,
Rubbettino Editore, 2005.
concrete mulflumitæ cærora oamenii devin alflii, læsînd în urmæ teritoriile lor inifliale, pentru a îmbræfliøa cultura autotransformærii,
cea care ræmîne cel mai fertil potenflial al experimentalismului post-’68. Félix Guattari ne-a oferit printre cele
mai utile indicaflii asupra modului în care poate fi procedat în acest sens, cu harta lui cvadruplæ a cartografiilor schizoanalitice.
Miza iniflialæ e relaflia dintre teritoriile existenfliale mute øi constelaflii de refrene poetice, lirice sau artistice, care constituie
ceea ce Guattari numeøte „universuri de referinflæ sau de valoare“. 26 Filosoful-terapeut vrea sæ ne introducæ în teritoriile
unde subiectivitatea cîøtigæ dorinfla de a vorbi øi de a acfliona în contact cu ritmurile deteritorializante ale artei.
Guattari nu se referæ la arta care atîrnæ pe un perete de muzeu, ci la cea care revine în memorie øi în simfluri, ca prezenfla
insistentæ a unui refren sau ritornelæ, care nu poate fi definitæ precis sau luatæ în stæpînire. Dar, în loc sæ se opreascæ
aici, specializîndu-se astfel într-un domeniu efemer øi vag al esteticii, Guattari continuæ, descriind modul în care oamenii
devin inspirafli sæ lase în urmæ rafliunile inifliale ale existenflei lor, ca sæ participe în fluxurile temporale ale unor proiecte
sociale concrete, la rîndul lor deteritorializate de rizomii unor idei abstracte. Cele patru zone ale hærflii – teritoriile existenfliale,
fluxurile energetice, ideile rizomatice øi constelafliile de universuri estetice – devin astfel o matrice a relafliilor
dintre diferite domenii de acfliune øi experienflæ. Arta, sau filosofia dacæ vrefli, nu mai este consideratæ un domeniu strict
specializat, ci un element mobil într-un amestec existenflial. Aceasta înseamnæ cæ arta, ca øi filosofia sau celelalte discipline,
nu mai este o categorie stabilæ sau identificabilæ, nu mai este o capcanæ pentru potenfliale subversive. Ceea ce
avefli înaintea ochilor, cu metamodelele lui Guattari, nu sînt niøte hærfli determinate, ci sugestii în privinfla felurilor de
interacfliuni pe care oamenii pot încerca sæ le orchestreze unii cu alflii, øtiind foarte bine cæ vor exista întotdeauna praguri
ale haosului imprevizibil, înainte de-a se forma o lume de orice fel.
Fiecare proiect subversiv, artistic, teoretic sau activist, încearcæ aceastæ trecere riscantæ între lumi. Producflia culturalæ
autonomæ are nevoie de astfel de experimente, în moduri mai concentrate, intense, complexe øi poate mai grandioase
sau mai haotice. Supracodarea neîncetatæ a invenfliei øi experienflei de cætre capital este un imbold la emancipæri mai
gentile øi mai sælbatice, la cele mai diferite niveluri. Nu trebuie sæ ne temem: o miøcare în direcflia autonomiei este
singurul mod de a ne reangaja cu adeværat în dimensiunile sociale øi politice ale existenflei. A vorbi despre „capturæ“
în acest context înseamnæ doar a indica o prizæ momentanæ, o întîlnire, o îmbræfliøare. Maurizio Lazzarato, a cærui operæ
este o mare sursæ de inspiraflie, spune cæ vorbirea însæøi e un magnet ce pulseazæ în atenflia celorlalfli vorbitori, o „capturæ
a capturilor“, care îøi interpune regulile tranzitorii în domeniile fluctuante ale expresiei. 27 Textele care urmeazæ oferæ
douæzeci de reguli sucite pentru jocurile artei, cunoaøterii, geopoliticii, tehnologiei øi dorinflei intime. Punefli-le laolaltæ
øi scopul va fi clar: a scæpa de supracodare, a recuceri subversiunea.
Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu
12