Descarcă revista în format PDF - idea

ea în estetizare e ceea ce blocheazæ orice eventualæ problematizare, bunæoaræ a
raporturilor dintre noua øi vechea destinaflie a sitului însuøi. Prima de glamour ar rezida
în impresia cæ aceste imagini ar fi exhibate precum pozele cu actori îndrægifli din
holurile cinematografurilor sau teatrelor. Iar prezenfla acestor fotografii poate fi
atunci cu atît mai puternic contrabalansatæ de picturile lui Øerban Savu, din atelierul
lui de la acelaøi etaj, øi care sînt, tocmai, eliberate de acest exotism. (Pentru lucrærile
øi reflecflia picturalæ a lui Savu, mai multe în „galeria“ precedentului numær al revistei.)
În momentul de faflæ în spafliul Fabricii de Pensule activeazæ cinci galerii private, cu
programe diferite, douæ sæli de spectacol, una dintre ele dedicatæ teatrului, 17 ateliere
øi aproximativ 25 de artiøti.
În Galeria Sabot, pictorul clujean Radu Comøa prezintæ proiectul Being Radu Comøa
[Fiind Radu Comøa], în care cu autoironie reproduce – „falsificæ“ – fragmente din
diferite picturi ale unor colegi din generaflia øi din cercul artistului. Gestul îmi aminteøte
de cel al lui Gianni Motti, a cærui lucrare într-o expoziflie de grup consta într-o
serie de fotografii documentînd momentul în care artistul italian producea celelalte
lucræri ale colegilor de expoziflie. Se crea astfel o confuzie în rîndul vizitatorilor, auctorialitatea
fiind cu umor confiscatæ prin manipulare media. Revenind la Comøa, proiectul
lui este puflin mai personal, este despre pierderea identitæflii, øi nu aproprierea
ei; mai degrabæ despre nesiguranflæ si afinitate decît despre confiscare. Picturile „falsuri“
sînt decupate øi inserate într-un fel de structuri geometrice din lemn, asemænætoare
unor insectare uriaøe. E o încercare curajoasæ de autoreflecflie din afara, øi nu
landscape dotted with scraps left behind by the workers, photos
“with babes” and with footballers in the vestiaries, again the standing
old posters with labour protection. Nevertheless, the exotism
– pretty vulgar after all – built through this frivolous (and, inevitably,
somehow obscene) enactment of this type of images, with their condescending
allusions (under titter) to a certain social organization of
labour, pushes things into oblivion. It might be amusing (of course,
it is no bad-matter), but it is precisely the rampancy into aestheticization
that blocks any eventual problematization, for instance of the
relations between the old and the new destination of the site itself.
The glamour bonus resides in the impression that these images
would be exposed like the photos with beloved actors from the halls
of cinemas or theatres. And the presence of these photographs
might then be the more powerfully balanced by the paintings of Øerban
Savu, from his studio at the same floor, and which are, precisely,
unbound of this exotism. (For the works and the pictural reflection of
Savu, more in the “gallery” of the magazine’s previous issue.)
At present, there are five private galleries activating in the space of
the Paintbrush Factory, with different schedules, two show rooms,
one of them dedicated to theatre, 17 studios, and approximately 25
artists.
The Sabot Gallery. The local painter Radu Comøa presents the projects
Being Radu Comøa wherein he self-ironically reproduces – “falsifies”
– fragments from various paintings of some colleagues from the
artist’s circle and generation. The gesture reminds me of Gianni
Motti’s, whose work in a group exhibition consisted in a series of
photographs documenting the moment when the Italian artist was
Vlad Nancã
The Mattress, 2010, photo: Vlad Nancæ, courtesy: the artist and Sabot Gallery