Descarcă revista în format PDF - idea

îngheflatæ“ 17 , în timp ce Sudul øi Vestul sînt caracterizate de o segmentare
mai extremæ a forflei de muncæ în concentræri de profesioniøti tehnico-øtiinflifici,
pe de o parte, øi muncitori foarte prost plætifli în sectorul
primar øi în cel terfliar, pe de altæ parte. Aøa cum a sugerat John Mollenkopf,
aceste structuri sociale divergente produc, la nivel metropolitan,
echilibre foarte diferite ale puterii de clasæ. În majoritatea zonelor
urbane din Nord, „coalifliile de creøtere“ localæ capitalistæ trebuie sæ se
angajeze în negocieri conflictuale cu sindicatele øi cu populafliile din zonele
urbane centrale, influente politic. În Centura însoritæ, dimpotrivæ,
structurile puterii locale au beneficiat de o hegemonie aproape færæ
obstacole, susflinutæ prin falsuri electorale øi prin confiscarea, pe scaræ
largæ, a drepturilor electorale ale unor întregi cartiere muncitoreøti
nonanglo. 18
Eu descriu aceastæ revoluflie industrialæ din vechiul hinterland drept
„conduitæ a impozitærii“, pentru cæ transferurile fiscale federale, garantate
de puterea (istoric disproporflionatæ) a Congresului din Sud øi Vest,
au constituit forfla motrice a creærii Centurii însorite. Astfel, în California,
Washington, Texas øi Florida, cheltuielile militare au sponsorizat ascensiunea
unor complexe industriale aerospafliale øi electronice 19 , în timp
ce scæderea cotelor de petrol øi a creditelor agricole a raflionalizat sectoarele
regionale primare øi a încurajat diversificarea în aval în privinfla
tehnologiei petrolului øi a procesærii/comercializærii produselor agricole.
Cheltuieli imense de lungæ duratæ pentru asfaltæri, canalizare cu apæ
øi conducte de gaz natural au pus bazele unei dezvoltæri metropolitane
risipitoare în Vestul deøertic. Între timp, în Sudul ex-plantafliilor, unde milioane
de chiriaøi øi arendaøi au fost stræmutafli în anii 1950 datoritæ
mecanizærii agricole, populaflia ruralæ særacæ de culoare a suportat greul
emigrafliei forflate înspre zonele nordice din centrul oraøelor, evacuatæ
de muncitorii albi legafli de suburbii. În termeni generali, Centura însoritæ
a fost astfel în mæsuræ sæ îøi exporte særæcia spre Nord, deplasînd
simultan marja cheltuielilor federale spre Sud øi Vest: ca rezultat, zonele
centrale din Cleveland øi Newark s-au veøtejit, în vreme ce suburbiile
din San Diego øi Dallas au înflorit.
III. Climacteriul fordist
În mod foarte general, putem spune apoi cæ macrodinamica economicæ
a hegemoniei Statelor Unite, aøa cum a fost ea menflinutæ mai bine
de treizeci de ani de un sistem imperial militar øi statal unificat, aproape
cæ a reuøit sæ realizeze cliøeele populare de „americanizare“ a Europei
øi de „californianizare“ a Americii. Tendinflele ameninflætoare de egalizare
a nivelului de venituri între Statele Unite øi eurocentrul industrial, precum
øi o convergenflæ analogæ între marile regiuni ale Statelor Unite înseøi
începuseræ sæ devinæ o realitate pe creasta lungului boom postbelic, la
începutul anilor 1970.
Marea ofensivæ europeanæ a muncii din perioada 1968–1973, care a
dus la indexarea salariilor øi a bunæstærii în mai multe flæri, a fæcut sæ urce
cîøtigurile populafliei, în pofida inflafliei, øi, prin 1975, nivelul salariilor din
Benelux øi Germania de Vest depæøise media din Statele Unite. Salariile
franceze nu ræmæseseræ nici ele cu mult în urmæ øi, în pofida punctului
lor de plecare cu mult mai slab, salariile italiene reduceau rapid
diferenfla. Numai salariile britanice øi, într-o oarecare mæsuræ, cele japoneze
au ræmas relativ stagnante în aceastæ perioadæ. 20
În timpul acesta, în Statele Unite, ca urmare a boomului din perioada
Ræzboiului din Vietnam, formarea de capital øi creøterea veniturilor în
Centura însoritæ s-au accelerat cu o vitezæ dublæ faflæ de cea din Nord-
Est. Între 1969 øi 1974, venitul per capita în zonele metropolitane din
Sud a crescut de la 93% la 98% din media naflionalæ, iar la recensæmîntul
din 1980 era deja peste. În timp ce în 1960 raportul dintre venitul
brut din vechea metropolæ øi hinterland era încæ de 58,1/41,9, prin 1980
cele douæ regiuni erau aproape cu exactitate egale (49,4/50,6). Utilizînd
date mai defalcate, din nouæ regiuni, constatæm cæ spectrul diferenflelor
de venit, care în 1940 mergea de la 0,65 pentru Sud pînæ la 1,15 pentru
coasta Pacificului, scæzuse la sfîrøitul anilor 1970 pînæ la o variaflie totalæ
de numai 0,15. 21
Odatæ cu aceastæ tendinflæ de egalizare a nivelului veniturilor (øi productivitæflii)
în sînul bazei fordiste a economiei mondiale, a existat øi o tendinflæ
colateralæ de relativæ saturare a pieflei consumului de lungæ folosinflæ, care
fusese principalul motor al expansiunii coordonate a capitalismului metropolitan.
Deøi graniflele sociale ale consumului de masæ diferæ în funcflie
de puterea relativæ øi de solidaritatea miøcærilor naflionale ale forflei
de muncæ, în general se pare cæ nivelurile superioare ale cererii, conduse
de „motorizarea“ øi mecanizarea activitæflilor gospodæreøti, fuseseræ
atinse la sfîrøitul anilor 1970. 22 Astfel, în Franfla, procentajul muncitorilor
care posedau bunuri de consum durabile a crescut în perioada 1959–
1974 dupæ cum urmeazæ: maøini, de la 21,3 la 60%; televizoare, de
la 8,6% la 81%; frigidere, de la 19,4% la 87%; øi maøini de spælat, de
la 21,2 % la 72,9 % (raporturile echivalente de consum ale clasei mijlocii
au fost, toate, peste 90%). 23 Dacæ ne gîndim cæ în anii 1960 piafla de
automobile nord-americanæ øi europeanæ a crescut anual cu 12–13%,
ea s-a atenuat acum la o ratæ de înlocuire de numai 2–3% pe an. Se
preconizeazæ cæ pînæ øi dinamica piaflæ de maøini internæ japonezæ îøi va
atinge maturitatea în urmætorii cîfliva ani. 24
Semnificaflia acestui prag în istoria capitalismului mondial øi, în mod
particular, pentru sistemul de acumulare organizat sub hegemonia
Statelor Unite poate fi sesizatæ cel mai bine prin comparaflie cu încheierea
marii perioade de construcflie feroviaræ internaflionalæ, sub egida
capitalismului rentier britanic, între anii 1905 øi 1912. La fel ca acel moment
de cotituræ, care a produs în economie o profundæ indispoziflie
øi „stagflaflie“ 25 , care a prefaflat Primul Ræzboi Mondial, cliamacteriul fordist
din anii 1970 a antrenat øi el o serie de consecinfle structurale profunde.
În primul rînd, a crescut consumul metropolitan de energie la un nivel
incompatibil cu nivelul artificial scæzut, chiar în depreciere, al preflului internaflional
al petrolului. Øocurile petroliere care au urmat inevitabil au pus
sub semnul întrebærii întreaga structuræ a capitalizærii existente, bazatæ
cum era pe o energie superieftinæ, øi au dus la deprecierea forflatæ a unei
mari cantitæfli de echipamente øi tehnologii existente. 26 În afara transferurilor
cvasifictive de venituri cætre OPEC 27 , preflurile în creøtere ale petrolului
au determinat øi o restructurare în distribuflia profitului chiar în
însuøi sînul „nucleului“ capitalului: cei mai mari petroliøti americani, de
exemplu, au fost inundafli, subit, de o treime din totalul profiturilor corporatiste,
„eliminînd“, de-a dreptul, alte sectoare de fabricaflie. Deøi aceste
schimbæri în structura de susflinere a preflului energiei aparflinînd
costurilor de fabricaflie a avut, probabil, unele efecte colaterale pozitive
172