Descarcă revista în format PDF - idea

verso: un dosar Mike Davis
52. Otchet, „Lagos“; øi Li Zhang, Strangers in the City: Reconfigurations of Space, Power and Social
Networks within China’s Floating Population, Stanford, 2001; Alan Gilbert, The Latin American
City, New York, 1998, p. 16.
53. Martin Ravallion, On the urbanization of poverty, document al Bæncii Mondiale, 2001.
54. Slums, p. 28.
55. Slums of the World, p. 12.
56. Fidelis Odun Balogun, Adjusted Lives: Stories of structural adjustment, Trenton, NJ, 1995,
p. 80.
57. The Challenge of Slums, p. 30. Teoreticienii „prejudecæflii urbane“, ca Michael Lipton, care
a inventat termenul în 1977, susflin cæ agricultura tinde sæ fie subcapitalizatæ în flærile în curs
de dezvoltare øi în oraøele relativ „supraurbanizate“, pentru cæ politicile fiscale øi financiare
favorizeazæ elitele urbane øi distorsioneazæ fluxurile de investiflii. La limitæ, oraøele sînt
vampiri ai zonei rurale. Vezi Lipton, Why Poor People Stay Poor: A Study of Urban Bias in
World Development, Cambridge, 1977.
58. United States Agency for International Development (Agenflia Statelor Unite pentru Dezvoltare
Internaflionalæ). (N. tr.)
59. Citat in Tony Killick, „Twenty-five Years in Development: The Rise and Impending Decline
of Market Solutions“, Development Policy Review, vol. 4, 1986, p. 101.
60. Deborah Bryceson, „Disappearing Peasantries Rural Labour Redundancy in the Neoliberal
Era and Beyond“, in Bryceson, Cristóbal Kay øi Jos Mooij (ed.), Disappearing Peasantries
Rural Labour in Africa, Asia and Latin America, London, 2000, pp. 304–305.
61. Ha-Joon Chang, „Kicking Away the Ladder: Infant Industry Promotion in Historical Perspective“,
Oxford Development Studies, vol. 31, nr. 1, 2003, p. 21. „Venitul pe cap de locuitor
din flærile în curs de dezvoltare a crescut cu 3 la sutæ pe an între 1960 øi 1980, dar numai
cu aproximativ 1,5 la sutæ între 1980 øi 2000 […]. Economiøtii neoliberali se confruntæ aici
deci cu un paradox. fiærile în curs de dezvoltare au crescut mult mai repede atunci cînd
au utilizat politicile «proaste», din timpul anilor 1960–1980, decît cînd le-au utilizat pe cele
«bune» (sau mæcar «mai bune»), din urmætoarele douæ decenii.“ (p. 28).
62. Slums, p. 48.
63. Carole Rakodi, „Global Forces, Urban Change, and Urban Management in Africa“, in Rakodi,
Urban Challenge, pp. 50, 60–61
64. Piermay, „Kinshasa“, pp. 235–236; „Megacities“, Time, 11 ianuarie 1993, p. 26.
65. Michael Mattingly, „The Role of the Government of Urban Areas in the Creation of Urban
Poverty“, in Sue Jones øi Nici Nelson (ed.), Urban Poverty in Africa, London, 1999, p. 21.
66. Adil Ahmad øi Ata El-Batthani, „Poverty in Khartoum“, Environment and Urbanization, vol.
7, nr. 2, octombrie 1995, p. 205.
67. Alain Dubresson, „Abidjan“, in Rakodi, Urban Challenge, pp. 261–263.
68. Banca Mondialæ, Nigeria: Country Brief, septembrie 2003.
69. UN, World Urbanization Prospects, p. 12.
70. Luis Ainstein, „Buenos Aires: A case of deepening social polarization“, in Gilbert, Mega-City
in Latin America, p. 139.
71. Gustavo Riofrio, „Lima: Mega-city and mega-problem“, in Gilbert, Mega-City in Latin America,
p. 159; øi Gilbert, Latin American City, p. 73.
72. Coeficienflii lui Gini este o mæsuræ a dispersiei statistice, folositæ mai ales pentru a reprezenta
disproporflii în distribuirea veniturilor sau averilor. A fost inventat în 1912 de statisticianul
italian Corrado Gini øi publicat în cartea lui intitulatæ Variabilità e mutabilità. (N. tr.)
73. Hamilton Tolosa, „Rio de Janeiro: Urban expansion and structural change“, in Gilbert, Mega-
City in Latin America, p. 211.
74. Banca Mondialæ, Inequality in Latin America and the Caribbean, New York, 2003.
75. Orlandina de Oliveira øi Bryan Roberts, „The Many Roles of the Informal Sector in Development“,
in Cathy Rakowski (ed.), Contrapunto: the Informal Sector Debate in Latin America,
Albany, 1994, pp. 64–68.
76. Christian Rogerson, „Globalization or informalization African urban economies in the 1990s“,
in Rakodi, Urban Challenge, p. 348.
77. Slums, p. 2.
78. Albert Park et al., „The Growth of Wage Inequality in Urban China, 1988 to 1999“, document
de lucru al Bæncii Mondiale, februarie 2003, p. 27 (citat); øi John Knight øi Linda Song,
„Increasing urban wage inequality in China“, Economics
of Transition, vol. 11, nr. 4, 2003, p. 616 (discriminare).
79. Slums, p. 34.
80. Slums, pp. 40, 46.
81. Vezi cartea mea Late Victorian Holocausts: El Niño Famines and the Making of the Third
World, London, 2001, în special pp. 206–209.
82. Slums, pp. 40, 46.
83. Keith Hart, „Informal income opportunities and urban employment in Ghana“, Journal
of Modern African Studies, 11, 1973, pp. 61–89.
84. Alejandro Portes øi Kelly Hoffman, „Latin American Class Structures: Their Composition
and Change during the Neoliberal Era“, Latin American Research Review, vol. 38, nr. 1,
2003, p. 55.
85. Slums, p. 60.
86. Citat in Economist, 21 martie 1998, p. 37.
87. Dennis Rondinelli øi John Kasarda, „Job Creation Needs in Third World Cities“, in Kasarda
øi Allan Parnell (ed.), Third World Cities: Problems, policies and prospects, Newbury Park,
CA, 1993, pp. 106–107.
88. Slums, p. 103.
89. Organizaflia Internaflionalæ a Muncii. (N. tr.)
90. Guy Mhone, „The impact of structural adjustment on the urban informal sector in Zimbabwe“,
Issues in Development discussion paper nr. 2, International Labour Office, Geneva,
s.a., p. 19.
91. Slums, p. 104.
92. Orlandina de Oliveira øi Bryan Roberts subliniazæ în mod corect cæ straturile de jos ale
forflei de muncæ de la oraø ar trebui sæ fie identificate „nu doar prin titulaturile ocupafliilor
sau pornind de la faptul cæ au avut o slujbæ formalæ sau informalæ, ci pornind de la strategia
gospodæriei pentru obflinerea unui venit“. Masæ populafliei urbane særace nu poate sæ
existe decît prin „venitul comun, împærflirea locuinflei, hranei øi altor resurse“, fie cu rudele,
fie cu consætenii. („Urban Development and Social Inequality in Latin America“, in
Gugler, Cities in the Developing World, p. 290.)
93. Initial Public Offering [Ofertæ Publicæ Iniflialæ]. (N. tr.)
94. Statisticæ referitoare la copiii stræzii: Natural History, iulie 1997, p. 4.
95. Dubresson, „Abidjan“, p. 263.
96. Rogerson, „Globalization or informalization“, pp. 347–351.
97. Bryceson, „Disappearing Peasantries“, pp. 307–308.
98. În definiflia originalæ, inimitabilæ a lui Clifford Geertz, „involuflia“ este „o istovire a unei forme
stabilite, astfel încît ea devine rigidæ, printr-o supraelaborare internæ a detaliului“. (Agricultural
involution: Social development and economic change in two Indonesian towns, Chicago,
1963, p. 82.) Mai prozaic, „involuflia“, agraræ sau urbanæ, poate fi descrisæ ca o
autoexploatare în spiralæ a forflei de muncæ (alfli factori ræmînînd ficøi), care continuæ, în pofida
randamentelor rapid diminuate, atîta timp cît se mai produce orice randament sau
creøtere.
99. John Walton, „Urban Conflict and Social Movements in Poor Countries: Theory and Evidence
of Collective Action“, lucrare pentru „Cities in Transition Conference“, Universitatea
Humboldt, Berlin, iulie 1987.
100. Kurt Weyland, „Neopopulism and Neoliberalism in Latin America: how much affinity“,
Third World Quarterly, vol. 24, nr. 6, 2003, pp. 1095–1115.
101. Pentru o relatare pe cît de înfricoøætoare pe atît de fascinantæ a ascensiunii Shiv Sena în
Bombay, în detrimentul mai vechii politici comuniste øi sindicale, vezi Thomas Hansen,
Wages of Violence: Naming and Identity in Postcolonial Bombay, Princeton, 2001. Vezi øi
Veena Das (ed.), Mirrors of Violence: Communities, Riots and Survivors in South Asia, New
York, 1990.
102. Hugh McLeod, Piety and Poverty: Working-Class Religion in Berlin, London and New York,
1870–1914, New York, 1996, pp. xxv, 6, 32.
103. Ignacio Ramonet, „Le Maroc indécis“, Le Monde diplomatique, iulie 2000, pp. 12–13. Un
alt fost stîngist îi spunea lui Ramonet: „Aproape 65 la sutæ din populaflie træieøte sub limita
særæciei. Oamenii din bidonville-uri sînt întru totul rupfli de elite. Privesc elitele aøa cum
îi priveau de obicei pe francezi“.
195