Descarcă revista în format PDF - idea

verso: un dosar Mike Davis
Astæzi, pe de altæ parte, islamul populist øi creøtinismul penticostal (iar
în Bombay cultul lui Shiva) ocupæ un spafliu social analog cu cel al socialismului
øi anarhismului de la începutul secolului douæzeci. În Maroc, de
exemplu, unde o jumætate de milion de emigranfli rurali sînt absorbifli
în fiecare an în oraøele supraaglomerate øi unde jumætate din populaflie
are sub 25 de ani, miøcærile islamiste ca „Justiflie øi Bunæstare“, fondatæ
de øeicul Abdessalam Yassin, au devenit adeværatele guverne ale mahalalelor:
organizînd øcoli serale, acordînd asistenflæ juridicæ victimelor
abuzurilor statale, cumpærînd medicamente pentru bolnavi, subvenflionînd
pelerinaje øi plætind pentru funeralii. Aøa cum recunoøtea recent
faflæ de Ignacio Ramonet premierul Abderrahmane Youssoufi, liderul socialist
exilat odinioaræ de monarhie, „Noi [stînga] ne-am îmburghezit.
Ne-am rupt de popor. Trebuie sæ recîøtigæm cartierele populare. Islamiøtii
au sedus electoratul nostru natural. Ei le promit raiul pe pæmînt“.
Un lider islamist, pe de altæ parte, îi spunea lui Ramonet: „faflæ de neglijenfla
statului øi confruntafli cu brutalitatea vieflii de zi cu zi, oamenii descoperæ,
graflie nouæ, solidaritatea, întrajutorarea, fraternitatea. Ei înfleleg cæ
islamul înseamnæ umanism“. 103
Omologul islamului populist în mahalalele Americii Latine øi în mare parte
din Africa subsaharianæ este biserica penticostalæ. Desigur, creøtinismul
este acum, în marea sa majoritate, o religie neoccidentalæ (douæ treimi
dintre adepflii sæi locuiesc în afara Europei øi Americii de Nord), iar biserica
penticostalæ este cea mai dinamicæ misionaræ a lui în oraøele særæciei.
De fapt, specificitatea istoricæ a bisericii penticostale este tocmai aceea
de a fi prima mare religie a lumii care a crescut aproape în întregime din
solul mahalalei urbane moderne. Cu rædæcini în metodismul extatic timpuriu
øi în spiritualitatea afro-americanæ, biserica penticostalæ „s-a trezit“
atunci cînd Duhul Sfînt dædea darul vorbirii în limbi participanflilor la
o rugæciune interrasialæ maraton într-un cartier særac din Los Angeles (Azusa
Street), în 1906. Unificatæ în jurul botezului spiritual, al vindecærii miraculoase,
al charismei øi al credinflei premilenare într-un ræzboi mondial viitor
între capital øi muncæ, biserica penticostalæ americanæ timpurie – aøa cum
au remarcat, în repetate rînduri, istoricii religiilor – øi-a avut originea într-o
„democraflie profeticæ“, ale cærei circumscripflii rurale øi urbane s-au
suprapus cu cele ale populismului øi, respectiv, IWW 104 -ului. 105 Ca niøte
organizatori Wobbly 106 , primii sæi misionari în America Latinæ øi Africa træiau,
într-adevær, „adesea într-o særæcie extremæ, ieøind cu foarte puflini bani
de cheltuialæ sau chiar færæ, øtiind rareori unde-øi vor petrece noaptea
sau cum îøi vor procura urmætoarea masæ“. 107 Ei n-au cedat, de asemenea,
cu nimic în fafla IWW, în vehementele lor denunflæri ale nedreptæflilor
capitalismului industrial øi ale distrugerii sale inevitabile.
Simptomatic, prima congregaflie brazilianæ, într-un cartier al clasei muncitoare
anarhiste din São Paulo, a fost fondatæ de un artizan italian imigrant,
care-l schimbase pe Malatesta pentru Duhul din Chicago. 108 În
Africa de Sud øi Rhodesia, biserica penticostalæ øi-a stabilit primele
puncte de sprijin în exploatærile miniere øi în oraøele de maghernifle; unde,
potrivit lui Jean Comaroff, „ea pærea sæ concorde cu concepfliile indigene
despre forflele spiritului pragmatic øi sæ remedieze depersonalizarea
øi neputinfla experienflei muncii în mediul urban“. 109 Acordînd femeilor
un rol mai mare decît celelalte biserici creøtine øi sprijinind foarte mult
abstinenfla øi frugalitatea, biserica penticostalæ – aøa cum descoperea R.
Andrew Chesnut în baixadas din Belém – avusese întotdeauna o atracflie
specialæ pentru „stratul cel mai mizerabil al
claselor særace“: soflii abandonate, væduve øi
mame celibatare. 110 Începînd din 1970 øi în
mare mæsuræ datoritæ atracfliei exercitate în rîndul femeilor øi datoritæ
reputafliei sale de a fi oarbæ la culori, biserica penticostalæ a crescut tot
mai mult, devenind ceea ce færæ îndoialæ este, cea mai mare miøcare
autoorganizatæ a populafliei særace urbane de pe planetæ. 111
Deøi afirmafliile recente cæ existau „peste 533 de milioane de penticostali/
charismatici în lume, în 2002“ sînt, probabil, hiperbolice, se prea poate
sæ existe deja jumætate din acest numær. În general, se acceptæ cæ 10 procente
din populaflia Americii Latine sînt penticostali (aproximativ 40 de
milioane de oameni) øi cæ, singuræ, miøcarea a fost cel mai important
ræspuns cultural la urbanizarea explozivæ øi traumaticæ. 112 Odatæ ce s-a
globalizat, biserica penticostalæ s-a diferenfliat, desigur, în curente øi sociologii
distincte. Dar dacæ în Liberia, Mozambic øi Guatemala bisericile
sponsorizate de americani au fost vectori ai dictaturii øi represiunii øi
dacæ unele congregaflii din Statele Unite sînt gentrificate acum în principalul
curent suburban de fundamentalism, mareea misionaræ a bisericii
penticostale din Lumea a Treia ræmîne mai aproape de spiritul iniflial milenarist
din Azusa Street. 113 Mai presus de orice, aøa cum descoperea Chesnut
în Brazilia, „Penticostalismul […] ræmîne o religie a periferiei informale“
(iar în Belém, în special, „a celor mai særaci dintre særaci“). În Peru, unde
penticostalismul creøte aproape exponenflial în vastele barriadas din
Lima, Jefrey Gamarra susfline cæ expansiunea sectelor øi cea a economiei
informale „sînt fiecare consecinfla celeilalte øi îøi ræspund reciproc“. 114 Paul
Freston adaugæ cæ „este prima religie autonomæ de masæ în America Latinæ
[…]. Poate cæ liderii ei nu sînt democrafli, dar vin din aceeaøi clasæ
socialæ“. 115
Spre deosebire de islamul populist, care pune accentul pe continuitatea
de civilizaflie øi pe solidaritatea de credinflæ ce depæøeøte clasele, penticostalismul,
în tradiflia originilor sale afro-americane, pæstreazæ o identitate
fundamental exilicæ. Deøi, la fel ca islamul în mahalale, el se coreleazæ
în mod eficient cu nevoile de supraviefluire ale clasei muncitoare informale
(organizînd reflele de întrajutorare pentru femeile særace; propunînd
tæmæduirea prin credinflæ ca paramedicinæ; asigurînd recuperare
alcoolicilor øi dependenflilor de droguri; izolîndu-i pe copii de tentafliile
stræzii etc.), premisa lui ultimæ este aceea cæ lumea urbanæ este coruptæ,
nedreaptæ øi nereformabilæ. Dacæ, aøa cum vrea sæ ne facæ sæ credem
Jean Comaroff în cartea ei despre bisericile africane sioniste (dintre
care multe sînt acum penticostale), aceastæ religie a „marginalizaflilor din
oraøele de maghernifle ale modernitæflii neocoloniale“ este de fapt o rezistenflæ
„mai radicalæ“ decît „participarea la politica formalæ sau la sindicatele
muncitoreøti“, ræmîne de væzut. 116 Dar, cum stînga lipseøte încæ în mare
mæsuræ din mahala, escatologia bisericii penticostale refuzæ admirabil destinul
inuman al oraøului din Lumea a Treia, pe care ni-l aduce la cunoøtinflæ
Slums. Øi îi sfinfleøte, de asemenea, pe cei care, în toate sensurile
structurale øi existenfliale, træiesc cu adeværat în exil.
Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu
193