Descarcă revista în format PDF - idea

din 2003 al Bæncii Mondiale, coeficienflii Gini sînt cu 10 puncte mai ridicafli
în America Latinæ decît în Asia; cu 17,5 puncte mai mari decît în OCDE
øi cu 20,4 puncte mai mari decît în Europa de Est.) 74
Pe tot teritoriul Lumii a Treia, øocurile economice din anii 1980 au forflat
indivizii sæ se regrupeze în jurul resurselor reunite ale familiei øi, în special,
în jurul abilitæflilor de supraviefluire øi al ingeniozitæflii disperate ale
femeilor. În China øi în oraøele în curs de industrializare din Asia de Sud-
Est, milioane de femei tinere s-au angajat în mediul mizer al liniilor de asamblare
øi al fabricilor. În Africa øi în cea mai mare parte a Americii Latine
(cu excepflia oraøelor de la frontiera nordicæ a Mexicului), aceastæ opfliune
nu a existat. În schimb, dezindustrializarea øi decimarea sectorului formal
de ocupaflii masculine le-au obligat pe femei sæ improvizeze noi
mijloace de întreflinere, ca muncitoare plætite la bucatæ, vînzætoare de bæuturi
spirtoase, vînzætoare stradale, femei de serviciu, spælætorese, peticærese,
bone øi prostituate. În America Latinæ, unde participarea la forfla de muncæ
urbanæ a femeilor fusese întotdeauna mai scæzutæ decît pe celelalte continente,
creøterea numærului de femei în activitæflile informale terfliare, în
timpul anilor 1980, a fost deosebit de dramaticæ. 75 În Africa, unde simbolul
sectorului informal sînt femeile care conduc bodegi sau fac rost de tot
felul de produse, Christian Rogerson ne aminteøte cæ majoritatea femeilor
din sectorul informal nu sînt, de fapt, mici întreprinzætoare sau independente
economic, ci lucreazæ pentru altcineva. 76 (Aceste reflele ubicue øi
vicioase de microexploatare, în care cel særac îl exploateazæ pe cel foarte
særac, sînt, de regulæ, trecute sub tæcere în statisticile sectorului informal.)
Særæcia urbanæ a fost masiv feminizatæ øi în fostele flæri din CAER, dupæ
„eliberarea“ capitalistæ din 1989. La începutul anilor 1990, særæcia extremæ
în fostele „flæri în tranziflie“ (aøa cum le numeøte ONU) a crescut de
la 14 milioane la 168 de milioane: o pauperizare în masæ aproape færæ
precedent în istorie. 77 Dacæ, la nivelul unui bilanfl global, aceastæ catastrofæ
economicæ a fost parflial compensatæ de mult læudatul succes al Chinei
în ridicarea veniturilor din oraøele ei de coastæ, „miracolul“ pieflei
chinezeøti a fost plætit printr-o „enormæ creøtere a inegalitæflii salariale în
rîndul muncitorilor urbani […] în perioada 1988–1989“. Femeile øi minoritæflile
au fost în mod special dezavantajate. 78
În teorie se spune, bineînfleles, cæ anii 1990 ar fi îndreptat greøelile anilor
1980 øi cæ ar fi permis oraøelor din Lumea a Treia sæ recîøtige terenul
pierdut øi sæ arunce o punte peste abisurile de inegalitate create de SAPuri.
Durerea ajustærii trebuia sæ fi fost urmatæ de analgezicul globalizærii.
De fapt, anii 1990, noteazæ cu ironie Slums, au fost primul deceniu în
care dezvoltarea urbanæ globalæ a avut loc în parametrii aproape utopici
ai libertæflii de piaflæ neoclasice.
În timpul anilor 1990, comerflul a continuat sæ se extindæ într-o ratæ
aproape færæ precedent, zonele inaccesibile s-au deschis øi cheltuielile
militare au scæzut. […] Toate elementele de bazæ pentru producflie
au devenit mai ieftine, pe mæsuræ ce ratele dobînzilor s-au
micøorat rapid, împreunæ cu preflul mærfurilor de bazæ. Fluxurile de
capital au fost tot mai libere de controalele naflionale øi s-au putut
deplasa rapid spre zonele cele mai productive. Sub ceea ce s-a numit,
conform doctrinei economice neoliberale dominante, condiflii economice
aproape perfecte, ne-am fi putut imagina cæ deceniul trebuia
sæ fie de o prosperitate øi o justiflie socialæ færæ egal. 79
În fapt însæ, særæcia urbanæ øi-a continuat acumularea neobositæ, iar „decalajul
dintre flærile særace øi cele bogate a crescut, la fel cum fæcuse în
ultimii 20 de ani, øi, în majoritatea flærilor, venitul a crescut inegal sau,
în cel mai bun caz, s-a stabilizat“. Inegalitatea globalæ, aøa cum a fost mæsuratæ
de economiøtii Bæncii Mondiale, a atins, pînæ la sfîrøitul secolului,
un nivel incredibil ai coeficienflilor Gini, de 0,67. Matematic, aceasta echivala
cu o situaflie în care cele mai særace douæ treimi ale lumii primesc
zero venituri; iar treimea de la vîrf, totul. 80
5. O omenire excedentaræ
Ne croim drum în preajma oraøului, ne cramponæm de el prin mii øi
mii de fisuri de supraviefluire…
(Patrick Chamoiseau, Texaco, 1997)
Tectonica brutalæ a globalizærii neoliberale începînd cu 1978 este analogæ
cu procesele catastrofale care au creat, primele, o „Lume a Treia“, în
epoca imperialismului victorian tîrziu (1870–1900). În acest ultim caz,
încorporarea forflatæ pe piafla mondialæ a marii economii flæræneøti de subzistenflæ
din Asia øi Africa a antrenat moartea prin inaniflie a milioane de
oameni øi dezrædæcinarea altor zeci de milioane din posesiunile lor tradiflionale.
Rezultatul final a fost, ca øi în America Latinæ, „semiproletarizarea“
ruralæ: crearea unei imense clase globale de semiflærani særæcifli øi de muncitori
agricoli lipsifli de siguranfla mijloacelor lor de subzistenflæ. 81 (Ca
urmare, secolul douæzeci a devenit o epocæ nu de revoluflii urbane, aøa
cum îøi imaginase marxismul clasic, ci de ræscoale rurale epocale øi de
ræzboaie de eliberare naflionalæ cu bazæ flæræneascæ.) S-ar pærea cæ ajustarea
structuralæ a realizat recent o remodelare la fel de fundamentalæ
a viitorului uman. Aøa cum conchid autorii Slums: „în loc sæ fie un focar
de creøtere øi prosperitate, oraøele au devenit un teren de dumping pentru
o populaflie excedentaræ, care presteazæ, pentru salarii mici, munci
necalificate øi neprotejate în sectorul informal al serviciilor øi comerflului“.
„Creøterea [acestui] sector informal“, declaræ ei ræspicat, „este […] un
rezultat direct al liberalizærii.“ 82
De fapt, clasa muncitoare informalæ globalæ (care se suprapune, dar nu
este identicæ cu populaflia mahalalelor) are o forflæ de aproape un miliard:
ceea ce o face sæ fie clasa socialæ cu cea mai rapidæ creøtere, absolut
færæ precedent, de pe pæmînt. Din 1973, cînd antropologul Keith Hart,
lucrînd în Accra, a abordat pentru prima datæ conceptul de „sector informal“,
o literaturæ imensæ (care, de cele mai multe ori, nu reuøeøte sæ distingæ
microacumularea de sub-subzistenflæ) s-a luptat cu formidabilele
probleme teoretice øi empirice pe care le implicæ studierea strategiilor
de supraviefluire ale populafliei urbane særace. 83 Existæ totuøi un consens
fundamental: criza din anii 1980 a inversat pozifliile structurale relative
dintre sectoarele formal øi informal, promovînd supraviefluirea informalæ
ca nou mod primar de trai în majoritatea oraøelor din Lumea a Treia.
Alejandro Portes øi Kelly Hoffman au evaluat recent impactul global al
SAP-urilor øi al liberalizærii asupra structurilor de clasæ urbane din America
Latinæ începînd din anii 1970. În concordanflæ cu concluziile ONU,
ei gæsesc cæ atît angajaflii la stat, cît øi proletariatul formal au suferit un
declin în fiecare flaræ din regiunea cercetatæ, începînd din anii 1970. În
contrast cu aceasta, sectorul informal al economiei s-a extins drama-
190