Descarcă revista în format PDF - idea

scena
la concursuri de talente la programe despre animale, eroticæ, meteo etc., care sînt
întrerupte de øtiri legate de o situaflie criticæ din Orientul Mijlociu. Din cauza zapping-ului,
vizitatorul nu poate sæ se familiarizeze în întregime cu complexitatea problemei
øi nu asimileazæ complet informaflia. Lucrarea evocæ în mod evident practica
de zapping care are loc zilnic, la nivel global, în cæmine private, la televizor, acolo
unde reprezentarea unui „moment politic“ nu declanøeazæ cu adeværat o conøtientizare
criticæ a subiectului, ci mai degrabæ e risipitæ prin domeniul divertismentului.
În contextul colecfliilor instituflionale ce compun segmentele expozifliei, trebuie remarcate
douæ includeri interesante. Una dintre ele, de asemenea raportatæ la contextul
actual din Orientul Mijlociu, a fost Contemporary Art Museum Palestine [Muzeul
Artei Contemporane al Palestinei] (CAMP), al artiøtilor Ayreen Anastas øi Raeda
Saadeh, al cæror scop e înfiinflarea unui muzeu în momentul în care Palestina va deveni
o nafliune. CAMP defline deja o colecflie de artæ vizualæ, ce s-a aflat în ultimii zece
ani în grija fundafliei Al-Ma-mal din Ierusalim. Totuøi, træsætura sa caracteristicæ e cea
de a fi o instituflie nomadæ, ce va continua sæ caute alte muzee care îi pot servi, între
timp, ca gazdæ. Muzeul Van Abbe este în prezent un partener de lungæ duratæ al
CAMP, iar în cadrul acestei expoziflii a realizat instalarea unui numær de lucræri din
colecflia CAMP, alæturi de interviuri video cu fondatorii sæi. În fine, într-o dispunere
apropiatæ acestui muzeu-parazit, curatorii Play Van Abbe au inclus øi colecflia BKR
a Muzeului Eindhoven, de la ICN (Instituut Collectie Nederland), alcætuitæ din achiziflii
fæcute prin eforturile consiliului local. Lucrærile expuse din aceastæ colecflie au inclus
picturi de dimensiuni medii de Matisse øi Picasso, însæ, cel mai important, fiecare
picturæ modernæ era însoflitæ de un dosar ce conflinea toate costurile øi dificultæflile
birocratice prin care a trebuit sæ treacæ instituflia pentru a obfline asemenea „capodopere“.
În timpuri de crizæ financiaræ în Olanda øi Europa, o asemenea juxtapunere
între colecfliile CAMP øi BKR ar putea ajuta audienfla localæ øi internaflionalæ
sæ înfleleagæ importanfla cæutærii chestiunilor presante, chiar øi în actul de colecflionare,
fiindcæ în secolul XXI, muzeul are într-adevær responsabilitatea sæ defineascæ ceea
ce e presant pentru societatea pe care vrea sæ o transforme.
Traducere de Anca Bumb
Note:
1. În Despre conceptul de istorie (1940), Walter Benjamin condamnæ istoricismul pentru faptul de a fi înfleles
istoria ca nararea unei succesiuni liniare de evenimente, ca øi cum cronicarul ar fi luat trecutul asemeni numærærii
mætænilor unui rozariu creøtin: „Istorismul se mulflumeøte sæ stabileascæ o relaflie cauzalæ între diverse
momente ale istoriei. Dar nici o stare de fapt care este o cauzæ nu devine o stare de fapt istoricæ din acest
motiv. Ea a devenit istoricæ postum, datoritæ unor evenimente de care o pot despærfli secole. Un istoric care
porneøte de la acest punct de plecare înceteazæ sæ enumere succesiunea de evenimente ca pe niøte
mætænii.“ [Iluminæri, traducere de Catrinel Pleøu, Cluj, Idea Design & Print, 2002, p. 202].
2. Samir Kuntar este un libanez druz, fost membru al Frontului de Eliberare a Palestinei. În 1980 Kuntar a primit
sentinfla a patru condamnæri pe viaflæ din partea Israelului, øi a fost eliberat în 2008, în urma negocierii
unui schimb de prizonieri.
Denmark, Archive 3: rolling archive of archives of completed archives, 1974–2010,
installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox
tographs of letters written on tiny pieces of paper by Nabih Awada,
a Lebanese prisoner in Israel. Awada joined the Lebanese resistance
as a member of the Communist Party in 1986 and took part in several
military operations against the Israeli army in Southern Lebanon
before he was captured and taken to Askalan prison where he spent
most of his sentence from 1988 to 1998. While still in prison, Awada’s
communication with his family was restricted to letters, which were
those shown in the photographs on display. He’d signed all letters
with his nickname Neruda, and also decorated them with colorful
flowers. Dealing with the same threat of the limitations to social
mobility of an individual during forced isolation was the work Letter
to Samir (2008, 32 minutes), which records Nabih Awada himself
writing a letter to Samir al-Qintar 2 right after his release by the
Israelis in July 2008. In his letter, Awada tells al-Qintar all that he
cannot tell him in real-life, and carefully wraps the letter and seals
it inside a plastic capsule, which was the form through which prison
inmates could communicate. Such capsule-letters would be passed
between inmates, in some cases literally from mouth to mouth.
Having this first insight to a certain homoeroticism that is inherent of
any context of war, and which is more prominent in the Middle East
given the culture’s own homoerotic codes and male dominance in
the public sphere, was the work Untold, 2008. It is an extensive
series of 48 photographic diptychs presenting Awada’s correspondence
with his fellow prisoners and former militant comrades, who
send him messages on the backside of portraits of themselves,
where they pose handsomely.
In a radical shift of working with readymade images, stand the
works presented in the exhibition by Sean Snyder, whose practice
also deals with image production in the context of war, focusing
mostly on the on-going war in Iraq. Over the past years, Snyder has
developed a great fascination for and painstaking acquirement of
the thousands of images that daily arise from this current conflict,
where just a cell-phone camera used by soldiers or inhabitants of the
places of battle, become machines that produce what Hito Steyerl
calls “poor images”. Such production of images has paradoxically
reproduced its own iconoclasm, as it seems as if by having an overload
of representation, there is a self-overexposure of the subject of
war. They are images that do not de-moralize or mobilize real massive
anti-war politics nor activism. On the contrary, because of such
number of war images, war became domesticated in 21st century by
global media. In Snyder’s practice, the artist has precisely embraced
93