gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

epiteliul de emergenţă şi migrează în torace apărând la început ca o
aglomerare de celule epiteliale, care ulterior se organizează în grupuri
separate. Aceste celule prezintă prelungiri care, în ansamblu, crează un aspect
de reţea reticulară (de aici şi numele de celule reticulare), în ochiurile căreia
migrează limfocitele pre-T (celule precursoare) şi care vor da naştere prin
multiplicare şi diferenţiere limfocitelor T (helper, supresoare, contrasupresoare
şi citotoxice). Celulele epiteliale sunt cel mai bine reprezentate la nivelul
medularei timusului, ele exprimă pe surpafaţa lor moleculele MHC de tip II şi
prezintă în citoplasma lor granulaţii ce conţin din abundenţă hormoni timici.
Alături de aceste celule, timusul conţine numeroase macrofage, care ca şi
precedentele, exprima la suprafaţa membranelor lor molecelule MHCII.
Limfocitele care în mod progresiv colonizează timusul sunt iniţial distribuite în
ariile corticale, aici ele fiind limfocite imature care, pe măsură ce migrează către
zonele medulare, proliferează şi suferă în paralel un proces de maturaţie.
Timusul joacă un rol bine definit în procesul de maturaţie şi diferenţiere a
limfocitelor T, cel puţin în perioada iniţială a dezvoltării ontogenetice (perioada
fetală, neonatală şi primii ani de viaţă). Rolul timusului este susţinut de
observaţii şi experienţe, care actualmente sunt clasice:
a) - deprimarea răspunsului imun celular şi a răspunsului umoral la Ag
timodependente determinate de anumite anomalii congenitale sau ereditare ale
dezvoltării timice (şoarecii nuzi, sindrom Di George); aceleaşi tipuri de
răspunsuri imunologice sunt sever alterate ca urmare a timectomiei neonatale
experimentale;
b) timectomia realizată mai târziu poate de asemenea să altereze
răspunsul imun dar cu o intensitate mult mai mică; practicată la vârsta de adult,
ea afectează mai ales mecanismele de control ale răspunsului imun, cea mai
interesată fiind funcţia de supresie, ceea ce poate conduce la elicitarea unor
răspunsuri imunitare dirijate faţă de antigenele proprii (autoimunintate).
În esenţă, participarea timusului la menţinerea hemostazei imune, poate
fi rezumată la două aspecte funcţionale fundamentale:
a) realizează maturaţia precursorilor limfocitari T;
b) este implicat în distribuţia limfocitelor T către anumite arii ale
organelor limfoide periferice, graţie receptorilor de tip "homing", pe care aceste
celule îi achiziţionează pe tot parcursul pasajului lor intratimic, celulele T
ocupând sectoare ale sistemului imun diferite de cele ale limfocitelor B.
Bursa fabricius şi echivalenţele bursale
Bursa Fabricius este un organ limfo-epitelial care la păsări este situat în
partea terminală a cloacei. El este populat de limfocite pre-B care se
diferenţiază în limfocite B (bursodependente) mature care, în final, ca urmare a
stimulării antigenice sunt capabile să se transforme în celule producătoare de
Ac (plasmocite). Rolul bursei Fabricius este pus în evidenţă prin experienţele
106