gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

unele mecanisme patogenice (specifice fiecărui agent chimic în parte )
implicate în producerea bolii.
În general orice substanţă chimică poate determina îmbolnăviri în funcţie
de :
- concentraţia ei în mediul intern (astfel glucoza sau clorura de
sodiu nu sunt considerate toxice, dar administrarea lor în cantităţi
mari perturbă valorile presiunii osmotice din spaţiile extracelulare,
care determină în consecinţă perturbări severe ale funcţiilor
celulare şi chiar moartea);
- particularităţile reactive ale substanţei cu diverse componente
funcţionale celulare (enzime, hemoglobină, acizi nucleici etc.);
- capacitatea organismului de a degrada, detoxifia şi elimina
agentul chimic;
- de pătrunderea unică sau repetată a dozelor mici, referindu-ne cu
deosebire la efectele cumulative ale substanţelor toxice din
diversele ramuri ale industriei şi chiar ale medicamentelor.
3.Factorii biologici
Organismul uman este supus în mod permanent tendinţelor agresive din
partea altor forme de organizare a materiei vii. Începând cu structurile
macromoleculare organice, care pătrund nedigerate în mediul intern şi joacă rol
de antigeni, continuând cu formele submicroscopice de virusuri şi terminând cu
paraziţii din clasa nematodelor, toate pot determina boli.
În general potenţialul patogen al unui microorganism depinde de :
- patogenitatea sau virulenţa microorganismului; puterea de
invadare şi de distrugere celulară a organismului gazdă;
- producerea de toxine;
- inducerea unor reacţii de hipersensibilitate.
4.Factorii sociali
Persoana umană, în întreaga ei complexitate psihică, nu poate fi decât
rezultatul interacţiunii dintre ereditate şi mediul său de viaţă, inclusiv cel
social.Tot mai mult în zilele noastre factorii şi condiţiile care decurg din modul
de organizare socială, nivelul de dezvoltare tehnico-materială şi spirituală, se
răsfrâng asupra stării de sănătate.
Suprasolicitarea fizică şi intelectuală, Subalimentaţia sau
supraalimentaţia, precum şi eforturile de adaptare psihică şi intelectuală
determină dereglări metabolice şi funcţionale fie prin efecte directe
(subalimentaţia, supraalimentaţia, efort fizic şi/sau intelectual, sedentarismul),
fie indirect prin dereglarea mecanismelor de integrare neuroendocrină şi
24