gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

degerături. În schimb, individul reacţionează faţă de distensie, spasm, ischemie
şi tracţiunea organelor interne. Mecanismul intim al bolii se presupune a fi un
deficit asociat a mai multor sisteme enzimatice, ce poate să se amelioreze
treptat în cursul dezvoltării ontogenetice.
b - Analgia şi hipoalgia dobândită reprezinta pierderea sau diminuarea
sensibilităţii dureroase este urmarea sindromului senzitiv al nervilor periferici
(neuropatii, secţionare de nervi, polinevrite).
c- Hipoalgezia - observată sub forma anesteziei unui membru, în special
după traumatisme sau lovituri minore. Este însoţită de scăderea forţei
musculare şi de o delimitare netă la nivelul articulaţiei, fapt ce o diferenţiază de
tulburările senzitive din polineuropatii. De foarte multe ori apare ca o
manifestare la persoane care prezintă semnele certe de isterie.
Durerea referită este definită ca fiind durerea resimtită într-un teritoriu
situat la distanţa de focarul stimulant. În prezent cea mai acceptată explicaţie
pentru o astfel de durere este teoria proiecţiei convergente (Fields - 1987). În
concordanţă cu această teorie două tipuri de aferenţe pătrund în segmentul
spinal (una de la nivelul tegumentului şi alta de la nivelul unui viscer sau a unor
structuri musculare profunde) şi converg spre aceeaşi arie de proiecţie
senzorială. Datorită faptului că la nivel central nu există posibilitatea
recunoaşterii sursei "inputului" proiecţia senzaţiei de durere se produce într-o
zonă cutanată în funcţie de dermatomul respectiv.
De exemplu durerea din infarctul miocardic acut este de foarte multe ori
resimţită de pacient la nivelul sternului cu iradiere pe marginea cubitală a
antebraţului, baza gâtului şi mandibulei. Durerea este cauzată de acumularea
produşilor de metabolism şi hipoxie care stimulează terminaţiile nervoase
senzitive ale miocardului. Fibrele aferente urcă spre SNC prin ramurile cardiace
ale trunchiului simpatic pătrunzând în măduva spinării prin rădăcina dorsală a
nervilor toracici superiori (T1 - T5). Durerea cardiacă nu este resimţită la nivelul
inimii ci la nivelul ariei tegumentare corespunzătoare nervilor spinali respectivi
(dermatoame).
Cunoaşterea durerii referite de la nivelul viscerelor este de mare ajutor în
diagnosticul multor boli.
Măsurarea durerii - este un element util atât pentru diagnosticul clinic cât
şi pentru terapie. Se recomandă folosirea scărilor simple, parametrii cei mai
utilizaţti fiind:
- Pragul durerii - sau durerea minimală percepută la 50 % din subiecţii
investigaţi;
- Toleranţa la durere - reprezintă punctajul maxim de suportare a durerii;
- Ordinea sensibilităţii la durere - este dată de diferenţa dintre toleranţa şi
pragul durerii;
- Necesarul de medicaţie analgetică pentru suprimarea durerii;
- Diferenţa limită - reprezintă cele mai mici intervale sau trepte ce se pot
stabili în cursul producerii durerii.
130