gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

Ac sau receptori celulari). Declanşarea răspunsului imun presupune în mod
obligatoriu trei aspecte:
a) - Ag selectează dintr-un repertoriu preexistent de limfocite, doar pe cele
ce sunt Ag-specifice, respectiv exprimă pe suprafaţa lor receptori ce pot
recunoaşte şi pot stabili legături cu Ag inductor; acest proces poartă denumirea
de selecţie clonală
b) - ca urmare a recunoaşterii antigenice, limfocitele selectate sunt
activate metabolic;
c) - secundar stimulării activităţii metabolice limfocitare, acestea
proliferează, prin creşterea impresionantă a numărului de celule realizându-se
expansiuea clonală.
Capacitatea antigenelor de a declanşa răspunsul imun, care implică
selecţia clonală, activarea clonei selectate şi expansiunea acesteia, se
numeşte imunogenitate.
În al doilea rând, Ag reacţionează strict cu produsele rezultate ca urmare a
elicitării răspunsului imun, fie că acestea sunt molecule solubile de tipul
anticorpilor, fie că sunt molecule ataşate membranelor celulare cu funcţie de
receptori limfocitari T sau B pentru Ag, această proprietate este desemnată cu
termenul de specificitate.
Este cunoscut însă faptul că nu toate antigenele existente în natură se
caracterizează prin cele două proprietăţi generale - imunogenitatea şi
specificitatea. În funcţie de faptul că diversele antigene, posedă ambele
proprietăţi generale sau numai una singură, acestea pot fi împărţite în două
clase:
a) - imunogene sau Ag complete ce prezintă dublă capacitate, aceea de a
declanşa un răspuns imun şi de a reacţiona specific cu produsele rezultate (Ac
sau receptorul de membrană);
b) - haptene sau Ag incomplete - sunt Ag cu greutate moleculară mică şi
foarte mică şi care sunt capabile să reacţioneze cu imunoglobulinele specifice,
dar nu pot iniţia un răspuns imun umoral tradus prin producţie de Ac, decât
dacă sunt cuplate cu o macromoleculă purtătoare (carrier). Un exemplu de
haptenă îl constituie dinitrofenolul (DNP) care reacţionează specific cu Ac anti-
DNP, dar nu poate induce formarea lor, decât dacă DNP este cuplat cu un
purtător imunogen, cum ar fi serumalbumina. Incapacitatea haptenelor de a
elicita ele singure răspunsuri imune se explică prin faptul că în cazul marii
majorităţi a Ag , (cazul haptenelor) , producţia de Ac necesită o cooperare
celulară ce se poate realiza numai dacă Ag prezintă un anumit grad de
complexitate.
Este bine cunoscut în biologie că una dintre cele mai importante caractere
ale unei substanţe antigenice este aceea de a fi străină organismului în care
pătrunde. Această "origine diferită" a substanţei este o condiţie necesară dar nu
suficientă. Exista un număr impresionant de exemple în care substanţe
"străine" ca origine, dar înrudite ca structură chimică cu substanţele proprii
97