gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

Factorii chemotactici pot fi endoteliali, tisulari sau bacterieni:
-chemokine (citokine chemotactice pentru neutrofile, monocite şi
limfocite);
- fracţiuni ale complemetului (C5b C3a, C5a);
- histamina, serotonina, bradikinina;
- prostaglandine şi leucotriene;
- produşi de degradare ai fibrinei(PDF);
- compuşii adenilici;
- lizolecitina plasmatică activă:
- lipopolizaharidele bacteriene, etc.
Ajunse în ţesuturi neutrofilele eliberează enzime (colagenază, elastază)
care contribuie la delimitarea leziunilor. Neutrofilele (favorizate de fibronectină)
fagocitează produsele patologice opsonizate în prealabil de IgG şi fracţiunea
C3b a complementului. Simultan cu fagocitoza creşte producţia de radicali liberi
ai oxigenului la nivelul polimorfonuclearelor (PMN neutrofile), care, împreună
cu mieloperoxidaza, clorurile şi proteinele cationice realizează distrugerea
microorganismelor. Lizozimul şi proteazele acide ajută la digerarea resturilor
microbiene. Se discută despre o posibilă implicare a mieloperoxidazei în
stoparea procesului inflamator prin inactivarea factorilor chemotactici şi
imobilizarea celulelor fagocitare.
Ajunse în spaţiul interstiţial aceste celule şi proteine plasmatice vor
stimula şi controla mai departe celelalte faze ale procesului inflamator pe de o
parte şi vor interacţiona cu componente ale rǎspunsului imun pe de altǎ parte.
Neutrofilele sunt primele fagocite ce ajung la locul inflamaţiei. Ele
fagocitează: bacterii, celule moarte, detritusuri şi apoi mor, alcătuind puroiul ce
este eliminat fie spre epiteliul fie spre sistemul limfatic. Următoarele fagocite
care ajung la locul inflamaţiei sunt monocitele şi macrofagele care acţionează
aproximativ de aceeaşi manieră ca şi neutrofilele dar pe o perioadă mai lungă
şi într-o fază mai avansată a răspunsului inflamator. Monocitele sanguine,
având o mobilitate mai redusă şi o rezistenţă mai crescută decât PMN
neutrofile la acidoza locală, sunt ultimele care trec în ţesuturi unde se
transformă în macrofage. Odată cu apariţia şi activarea macrofagelor se
eliberează o serie de citokine care pătrund în circulaţie şi pe calea axului
hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian determinând generalizarea
răspunsului inflamator. Exista citokine proinflamatorii şi citokine antiinflamatorii.
Alte celule ce apar în ţesutul inflamat sunt: eozinofilele care ajută la
controlul răspunsului inflamator şi care acţionează direct împotriva paraziţilor;
bazofilele care au o funcţie asemănătoare mastocitelor; trombocitele care
opresc sângerarea în caz că peretele vascular a fost afectat.
Celulele sanguine îşi îndeplinesc, în inflamaţie, rolul lor cu ajutorul a trei
sisteme majore de proteine plasmatice:
43