gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Factorii chemotactici pot fi endoteliali, tisulari sau bacterieni:<br />
-chemokine (citokine chemotactice pentru neutrofile, monocite <strong>şi</strong><br />
limfocite);<br />
- fracţiuni ale complemetului (C5b C3a, C5a);<br />
- histamina, serotonina, bradikinina;<br />
- prostaglandine <strong>şi</strong> leucotriene;<br />
- produ<strong>şi</strong> de degradare ai fibrinei(PDF);<br />
- compu<strong>şi</strong>i adenilici;<br />
- lizolecitina plasmatică activă:<br />
- lipopolizaharidele bacteriene, etc.<br />
Ajunse în ţesuturi neutrofilele eliberează enzime (colagenază, elastază)<br />
care contribuie la delimitarea leziunilor. Neutrofilele (favorizate de fibronectină)<br />
fagocitează produsele patologice opsonizate în prealabil de IgG <strong>şi</strong> fracţiunea<br />
C3b a complementului. Simultan cu fagocitoza creşte producţia de radicali liberi<br />
ai oxigenului la nivelul polimorfonuclearelor (PMN neutrofile), care, împreună<br />
cu mieloperoxidaza, clorurile <strong>şi</strong> proteinele cationice realizează distrugerea<br />
microorganismelor. Lizozimul <strong>şi</strong> proteazele acide ajută la digerarea resturilor<br />
microbiene. Se discută despre o posibilă implicare a mieloperoxidazei în<br />
stoparea procesului inflamator prin inactivarea factorilor chemotactici <strong>şi</strong><br />
imobilizarea celulelor fagocitare.<br />
Ajunse în spaţiul interstiţial aceste celule <strong>şi</strong> proteine plasmatice vor<br />
stimula <strong>şi</strong> controla mai departe celelalte faze ale procesului inflamator pe de o<br />
parte <strong>şi</strong> vor interacţiona cu componente ale rǎspunsului imun pe de altǎ parte.<br />
Neutrofilele sunt primele fagocite ce ajung la locul inflamaţiei. Ele<br />
fagocitează: bacterii, celule moarte, detritusuri <strong>şi</strong> apoi mor, alcătuind puroiul ce<br />
este eliminat fie spre epiteliul fie spre sistemul limfatic. Următoarele fagocite<br />
care ajung la locul inflamaţiei sunt monocitele <strong>şi</strong> macrofagele care acţionează<br />
aproximativ de aceea<strong>şi</strong> manieră ca <strong>şi</strong> neutrofilele dar pe o perioadă mai lungă<br />
<strong>şi</strong> într-o fază mai avansată a răspunsului inflamator. Monocitele sanguine,<br />
având o mobilitate mai redusă <strong>şi</strong> o rezistenţă mai crescută decât PMN<br />
neutrofile la acidoza locală, sunt ultimele care trec în ţesuturi unde se<br />
transformă în macrofage. Odată cu apariţia <strong>şi</strong> activarea macrofagelor se<br />
eliberează o serie de citokine care pătrund în circulaţie <strong>şi</strong> pe calea axului<br />
hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian determinând generalizarea<br />
răspunsului inflamator. Exista citokine proinflamatorii <strong>şi</strong> citokine antiinflamatorii.<br />
Alte celule ce apar în ţesutul inflamat sunt: eozinofilele care ajută la<br />
controlul răspunsului inflamator <strong>şi</strong> care acţionează direct împotriva paraziţilor;<br />
bazofilele care au o funcţie asemănătoare mastocitelor; trombocitele care<br />
opresc sângerarea în caz că peretele vascular a fost afectat.<br />
Celulele sanguine î<strong>şi</strong> îndeplinesc, în inflamaţie, rolul lor cu ajutorul a trei<br />
sisteme majore de proteine plasmatice:<br />
43