gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

numit secreţie precursoare; apoi constituenţii acestui lichid se schimbă pe
măsură ce trec prin tub.
Secreţia precursoare este un produs de secreţie activă a celulelor
epiteliale din porţiunea încolăcită a glandei sudoripare. Fibrele nervoase
simpatice colinergice (fibre care secretă acetilcolină) care se termină pe sau în
vecinătatea celulelor glandulare stimulează secreţia.
Deoarece prin sudoare se pierd mari cantităţi de clorură de sodiu, este
deosebit de important să ştim modul în care glandele sudoripare elimină clorul
şi sodiul în timpul procesului secretor. Când debitul secreţiei sudorale este
foarte redus, concentraţiile sodiului şi clorului din sudoare sunt de asemenea
foarte scăzute, deoarece cea mai mare parte a acestor ioni se reabsoarbe din
secreţia precursoare înainte ca aceasta să ajungă la suprafaţa corpului;
concentraţiile lor sunt uneori scăzute până la 5 mEq/l fiecare. Pe de altă parte,
când debitul secreţiei creşte progresiv, debitul reabsorbţiei clorarii de sodiu nu
creşte corespunzător, astfel încât concentraţiile acestuia în sudoare la individul
normal neaclimatizat cresc de obicei până la nivelul maxim de 60 mEq/1, sau
aproape jumătate faţă de nivelul plasmatic.
Efectul aldosteronului asupra pierderii de sodiu prin sudoare.
Aclimatizarea la căldură. Aldosteronul acţionează aproape în acelaşi mod
asupra glandelor sudoripare ca şi asupra tubilor uriniferi: creşte rata
reabsorbţiei active a sodiului în tubi. Reabsorbţia sodiului atrage după sine şi
reabsorbţia clorului datorită încărcăturii electrice care ia naştere de-a lungul
epiteliului o dată cu reabsorbţia sodiului, Importanţa efectului aldosteronului
este de a diminua pierderile de clorură de sodiu prin sudoare când concentraţia
sanguină a cloruii de sodiu este deja scăzută.
Sudoraţia intensă, care apare deseori în mediile înconjurătoare în
permanenţă supraîncălzite, poate realiza o depleţie a electroliţilor din lichidele
extracelulare, în particular a sodiului şi clorului. Un individ care transpiră intens
poate pierde chiar 15 până la 20 grame de clorură de sodiu zilnic pâna ce se
aclimatizează. Pe de altă parte, după 4 până la 6 săptămani de aclimatizare,
pierderile de clorură de sodiu scad până la 3-5 grame zilnic. Această modificare
se produce datorită creşterii secreţiei de aldosteron ca urmare a scăderii
rezervelor de sodiu ale organismului (81).
Echilibrul dintre producerea şl pierderea de căldură
Căldura este generată în mod continuu în corp ca un produs secundar
de metabolism, şi este de asemenea în permanenţă pierdută în mediul
înconjurător. Când rata producţiei de căldură este egală cu rata pierderii,
persoana respectivă este considerată a fi în echilibru termic. Când cele două
rate sunt inegale, căldura şi deci şi temperatura corpului, în mod evident vor
creşte sau vor scădea. Pielea, ţesuturile subcutanate şi tesutul adipos sunt un
sistem izolator termic pentru ţesuturile din interiorul organismului. Grăsimea
76