gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

Hiperalgezia se caracterizează printr-un răspuns dureros excesiv faţă de
un stimul care în mod normal nu este nociceptiv. Apare în special în unele
leziuni ale nervilor periferici, pe teritoriul cutanat corespunzător nervului lezat,
în leziuni medulare şi bulbare, în afecţiuni inflamatorii tegumentare şi în leziuni
viscerale, în aria de durere cutanată referită.
Sindroamele hiperalgezice se caracterizează printr-o percepţie
exagerată a excitaţiilor dureroase şi în funcţie de regiunea în care se manifestă
sunt împărţite în hiperalgezii periferice, centrale şi viscerale.
Hiperalgeziile periferice - se referă la durerea produsă de leziuni situate
la diferite nivele ale sistemului nervos periferic şi recunoaşte trei tipuri de
durere:
1. Durerea de tip nevralgic - este determinată prin compresia iritativă a
fibrelor sensitive ale nervului. Atunci când sunt interesate preponderent fibrele
care mediază durerea superficială (cutanată) apare o nevralgie superficială ce
are un caracter de întepătură şi o sistematizare corespunzăoare
dermatoamelor. Când sunt interesate fibrele care mediază durerea profundă
(muşchi, tendoane, periost) durerea are un caracter surd şi nu prezintă o
sistematizare topografică precisă.
2. Durerea de tip mialgic - se datorează compresiunii fibrelor motorii din
constituţia nervului sau de o hiperexcitabilitate neuromusculară şi nu se
suprapune dermatoamelor.
3. Durearea de tip cauzalgic - este definită ca o senzaţie dureroasă
intensă, difuză continuă şi cu caracter de arsură. Se însoţeşte aproape
constant de tulburări vasomotorii trofice şi de tulburări afective. Este
caracteristică leziunilor parţiale ale nervului median sau sciatic popliteu intern,
nervi care conţin un număr mare de fibre vegetative.
Hiperalgeziile centrale - sunt reprezentate de durerile determinate de o
leziune situată la nivelul sistemului nervos central.
1. Lezarea măduvei - localizată la nivelul coarnelor postero-laterale
determină dureri pe un teritoriu radicular suspendat între zone de sensibilitate
normală. Lezarea cordoanelor posterioare duce la pierderea sensibilităţii
proprioceptive conştiente şi parţială celei tactile fără durere, apărând ataxia
senzorială. Lezarea cordoanelor anterioare şi laterale duce la pierderea
sensibilităţii termice şi dureroase (disociaţie siringomielinică).
2. Lezarea trunchiului cerebral - în funcţie de întinderea leziunii produce o
pierdere completă a sensibilităţii de partea opusă a corpului (anestezie termică
şi dureroasă).
3. Lezarea talamusului - recunoşate drept factori etiologici cei de origine
vasculară şi se manifestă cel mai frecvent sub forma sindromului talamic clasic
postero - lateral (Dejerine - Roussy). Pe langă manifestările neurologice
caracteristice acestui sindrom apare şi o hiperpatie caracterizată de faptul că
fără să existe o excitabilitate crescută la durere, orice fel de sensibilitate se
126