gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Pe baza a numeroase experienţe Selye a arătat că organismul răspunde<br />
la acţiunea diver<strong>şi</strong>lor stimuli nu numai prin reacţii specifice dar <strong>şi</strong> prin reacţii<br />
nespecifice, întotdeauna acelea<strong>şi</strong>, indiferent de natura agentului etiologic.<br />
Agenţii etiologici care determină desfăşurarea acestui sindrom sunt<br />
denumiţi ,,agenţi stresanţi” - stressors, iar totalitatea reacţiilor nespecifice, din<br />
partea sistemelor funcţionale, care apar <strong>şi</strong> însoţesc reacţiile specifice de<br />
adaptare, conturează Sindromul General de Adaptare.<br />
În teoria sa, Selye dă un înţeles aparte termenului de stres, care cu<br />
acest sens a fost preluat aproape în toate limbile, iar concepţia sa despre<br />
adaptarea organismelor a devenit sinonimă cu teoria despre stres. În lucrările<br />
sale, Selye defineşte stresul ca ,,răspuns nespecific al organismului la orice fel<br />
de solicitare’’. Deci, agenţii stresanţi din mediul intern sau extern care<br />
acţionează asupra organismului <strong>şi</strong> determină un răspuns, realizează o stare de<br />
stres. Iniţial, Selye a crezut că a descoperit un nou hormon sexual. Injectând<br />
extract ovarian pur în peritoneul şobolanilor el a observat apariţia unor<br />
modificări structurale: hipertrofia corticosuprarenalei, atrofia timusului <strong>şi</strong> a altor<br />
structuri limfoide, hemoragii la nivelul tractului gastro intestinal.<br />
Curând, Selye descoperă că această triadă de manifestări nu este<br />
specifică extractului ovarian ci şobolanii dezvoltă aceste simptome <strong>şi</strong> atunci<br />
când sunt folosite alte extracte de organe (rinichi, piele, splină etc). Mai mult<br />
decăt atăt, face constatarea că simptomatologia descrisă apare cu<br />
preponderenţă atunci cănd extractele sunt mai purificate. În culmea disperării,<br />
posibilitatea descoperirii unui nou hormon este aproape exclusă, încearcă<br />
ideea că extractele impure de fapt realizau un fenomen de lezare. Pentru<br />
confirmare injectează în peritoneul şobolanilor formol în loc de extract tisular.<br />
După 48 de ore, când animalele au fost disecate, s-a constatat un înalt grad de<br />
hipertrofie a cortexului glandei suprarenale, de atrofie timicolimfatică <strong>şi</strong> ulceraţii<br />
gastrointestinale. În faţa acestui eşec total, după reconsiderări ale întregului<br />
experiment, constată ca organismul răspunde la orice fel de noxă printr-o<br />
reacţie atât de unitară, nespecifică. El considerǎ cǎ <strong>şi</strong> acest fapt în sine merită<br />
studiat. Curând Selye observă că acela<strong>şi</strong> sindrom poate fi produs chiar <strong>şi</strong> de<br />
unii hormoni în stare pură (adrenalina, insulina ), de unii agenţi fizici (căldura,<br />
radiaţii ionizante, traumatism, zgomot sau lumină puternică), hemoragie, durere<br />
sau activitate musculară forţată, stimuli nocivi pe care el îi denumeşte<br />
“stressors” – agenţi stresanţi. De fapt, în urma unui <strong>şi</strong>r întreg de experienţe,<br />
Selye susţine că : “nu am întâlnit vreun efect nociv care să nu provoace<br />
sindromul respectiv”.<br />
Stresul este răspunsul nespecific al organismului faţă de orice fel de<br />
suprasolicitare, în cadrul căruia se descriu: factorul stresant <strong>şi</strong> reacţia organului<br />
faţă de acesta.<br />
Se disting trei tipuri de agenţi nocivi:<br />
a. somatici: - cald, rece, zgomot, traumatisme, durere, infecţii<br />
etc.;<br />
28