gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

Procesul inflamator cronic
Diferenţa dintre procesul acut şi cel cronic se face numai din punct
de vedere al evoluţiei în timp. Cel cronic se întinde pe o perioadǎ mai mare de
douǎ sǎptǎmâni, indiferent de factorul cauzal. În fapt procesul inflamator cronic
este precedat de o evoluţie nesatisfǎcǎtoare a celui acut. Dacǎ agentul
patogen persistǎ în focarul inflamator reacţia va continua pe o perioadǎ mai
îndelungatǎ. Supuraţia, puroiul, şi vindecarea incompletǎ pot complica evoluţia
inflamaţiei.
Inflamaţia cronicǎ se caracterizeazǎ histologic prin existenţa unui
infiltrat dens bogat în limfocite şi macrofage. Dependent de extinderea
leziunilor tisulare se poate produce revenirea la normal a structuilor sau apar
procese reparatorii cu fibrozǎ şi alterarea ţesuturilor respective.
EXUDATUL INFLAMATOR
Exudatul inflamator este format din:
• Plasma exudată
• Celule sanguine transvazate
• Proliferarea locală celulară
• Produşii locali de catabolism
Natura exudatului variază în funcţie de organul sau ţesutul interesat şi de
durata procesului inflamator.
Inflamaţiile pot evolua cu exudat noncelular, celular, mixt sau cu
procese de tip granulomatos.
Exudatul noncelular
Exudatul noncelular poate fi:
• Seros: de exemplu lichidul dintr-o veziculă sau lichidul pleural din
pleureziile seroase, format din plasmă exudată bogată în proteine şi rare
leucocite.
• Fibrinos: format când lichidul extravazat conţine mult fibrinogen care se
transformă în filamente de fibrină, foarte aderente. Exudatele fibrinoase
sunt întâlnite la nivelul seroaselor inflamate, cum sunt pleura şi
pericardul.
• Mucinos sau cataral: se formează pe suprafaţa mucoaselor inflamate,
unde se găsesc celule secretoare de mucus. Exudatul nu se produce
prin transvazare, ci prin stimularea secreţiei fiziologice a glandelor
64