gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

denaturate şi necesitatea de a le înlătura din interiorul celulei este adevăratul
semnal pentru inducerea HSP.
Cea mai mare parte dintre HSP sunt constitutiv exprimate în celule şi
sunt răspunzătoare pentru creşterea şi diferenţierea celulară.
Creşterea expresiei HSP depinde de activitatea metabolică a celulei,
fiind foarte înaltă în celulele care au rol secretor sau sunt în creştere. De
asemenea în celulele infectate cu virusuri litice, în care se impune o sinteză
crescută a proteinelor, expresia HSP este crescută.
Când celula este supusă unui stresor, "maşinăria" de sinteză proteică
sau maturarea sistemelor proteice este modificată pentru acumularea
proteinelor replicate, care rezultă din inducerea unuia sau mai multor tipuri de
HSP. La nivel nuclear granulele pericromatiniene, reprezentând forme
neprocesate ale HSP + ARN m, acumulate în nucleu, indică existenţa unor
modificări în ARN, cum ar fi asamblarea ribozomilor la nivelul nucleolilor şi a
altor complexe ribonucleoproteinice. Agregarea acestor proteine apărute în
nucleoli se corelează, în acelaşi timp cu inhibarea procesării ARN ribozomal şi
biogeneza ribozomilor. Efectul asupra citoscheletului sau filamentelor
intermediare, distribuite ca o reţea fină în citoplasmă constă în aglomerarea
acestor filamente şi redistribuirea lor în formă de colivie în jurul nucleului,
urmată de redistribuirea mitocondriilor şi polizomilor către aceeaşi zonă.
Observaţiile de microscopie electronică apreciază existenţa swellingului
mitocondrial, a cristelor proeminente şi expansiunea spaţiilor dintre criste,
fenomene, care reflectă inhibarea funcţiei mitocondriale odată cu scăderea
nivelului de ATP din celulă, datorită stresului. Alterarea maşinăriei secretorii de
proteine este esenţială în special la nivelul aparatului Golgi, care se
dezintegrează şi se fragmentează. Aceste modificări sunt reversibile. Pentru
aceeaşi perioadă de timp nu se produce nici o modificare în celulele gliale.
Creşterea expresiei HSP 70, după ischemie, în neuronii piramidali ai
hipocampului este considerată ca dovadă asupra posibilităţii de stimulare a
expresiei diferitelor forme de HSP, de către diferiţi stresori, cu sublinierea că nu
toate HSP ar avea un efect protector în realitate (80).
Se insistă tot mai mult asupra ipotezei conform căreia alterările
intracelulare datorită stresului sunt secundare alterărilor chimice şi metabolice
ale fluidului din mediul înconjurător extracelular.
Expresia genică
Modificarea expresiei receptorilor, ca răspuns al funcţiilor genice faţă de
stres, se manifestă în două modalităţi la fel de frecvente: creşterea densităţii
receptorilor 5HT, NMDA. (N metil D aspartat) Down regulation cu efect de
desenzitizare la stresori şi creşterea concomitentă a toleranţei încrucişate
(cross tolerance).
36