gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

scădere a temperaturii interne. În acest stadiu apare un dezechilibru între
termogeneză şi termoliză cu activarea termogenezei.
Iniţial, datorită creşterii tonusului simpatoadrenergic, diminuă termoliza
prin reducerea fluxului sanguin periferic şi suprimarea sudoraţiei; apoi, ca
urmare a diminuării temperaturii cutanate şi stimulării crioreceptorilor cutanaţi,
apare senzaţia de frig (determinată prin mecanismul termogenetic-cortical). În
acest stadiu sunt activate cele trei mecanisme de termogeneza, descrise
anterior: mecanismul neurohormonal sau endocrin, calea sistemului nervos
vegetativ simpatic (iniţiază frisonul) şi calea corticală (iniţiază senzaţia de rece
–mecanisme voluntare de termogeneză). Apar contracţii musculare clonice
(frison) şi concomitent este intensificată termogeneza prin creşterea tonusului
musculaturii scheletice.
Alteori febra se datorează unei creşteri lente a termogenezei, fără
frisoane, dar cu inhibiţia termolizei. La adult şi copilul mare predomină
termogeneza frisonantă iar la nou născut şi copilul mic termogeneza
nefrisonantă. La sfârşitul stadiului doi , temperatura corpului este crescută iar
hipotalamusul ramâne resetat la acelaşi nivel termoreglator superior.
3. Perioada de stare (stadiul cald)
Se caracterizează prin menţinerea relativ stabilă a temperaturii
corporale, în condiţiile restabilirii echilibrului dintre termogeneză şi termoliză,
dar la un nivel superior celui fiziologic.
În această fază frisonul încetează, pielea este caldă şi de culoare roz,
ca urmare a creşterii debitului sanguin cutanat(faciesul persoanei febrile este
vultos); pacientul are senzaţia de căldură; frecvenţa respiratorie creşte şi
debitul cardiac creşte corespunzător febrei, asigurând oxigenul necesar
reacţiilor metabolice intensificate.
La sfarşitul acestui stadiu temperatura corpului ramâne crescută dar
nivelul termoreglator (“set point”) hipotalamic revine la normal, deoarece în
acest stadiu sunt eliberate o serie de substanţe antipiretice endogene ca –
arginina, corticotropina (CRH) care acţionează la nivelul hipotalamusului
resetându-l către nivelul normal.
4. Perioada de scădere a temperaturii corpului
Se caracterizează prin instalarea unui nou dezechilibru pasager între
termogeneză şi termoliză în sens contrar stadiului rece (faza de creştere a
temperaturii) cu inhibarea termogenezei şi intensificarea termolizei. Procesele
metabolice scad în intensitate, pierderile de căldură cresc prin vasodilataţie
cutanată şi la nivelul mucoaselor, creşte secreţia sudorală.
Scăderea temperaturii corpului prin intervenţia mecanismelor de
termoliza se poate face în douǎ moduri diferite:
a. Scădere bruscă, brutală, "in crisis" - temperatura scade în câteva ore
de la 39-40 °C sub 37°C însoţindu-se de transpiraţii profuze, diureza
accentuata, eventual colaps, astenie, ansamblu de manifestări care constituie
aşa numita "criză termică, sudorală, urinară". Apare în pneumonia
82