gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

mecanisme de reducere a căldurii stimularea transpiraţiei apare
ca răspuns al activităţii simpatice şi depinde de o diferenţă
optimă de temperatură între corp şi mediu. În plus pierderea de
căldură prin evaporare este influenţată de umiditatea relativă a
aerului. Dacă umiditatea aerului este redusă, evaporarea se face
rapid, dar dacă este crescută transpiraţia, nu se mai evaporă,
rămâne pe piele şi se scurge.
Creşterea frecvenţei respiratorii: schimburile de aer cu mediul prin
procesul normal al respiraţiei produce într-un oarecare grad pierdere de
căldură, deşi este minimă.
Pe măsură ce aerul este inhalat şi coboară prin căile respiratorii el este
încălzit. Cel mai cald aer este la nivelul alveolar unde este încălzit de sângele
microcirculaţiei alveolare. Acest aer încăzit este expirat apoi în mediu. Acest
proces apare mai rapid în corpurile cu temperatură ridicată prin creşterea
frecvenţei respiratorii. În felul acesta hiperventilaţia este asociată cu
hipertermia.
Mecanisme voluntare: ca răspuns la temperaturile crescute oamenii „se
întind”, crescând suprafaţa corpului capabilă să piardă căldură, îşi reduc
activitatea scăzând în felul acesta efortul muscular şi implicit producerea de
căldură şi se îmbracă adecvat vremii calde.
Cea mai eficace îmbracăminte pentru vremea caldă este cea în culori
deschise şi lejeră, deoarece culorile deschise reflectă căldura şi îmbrăcămintea
lejeră, largă, permite curenţi de aer care favorizează convecţia, conducţia şi
evaporarea.
Sudoraţia şi regalarea acesteia de către sistemul nervos vegetativ
Când corpul se supraîncălzeşte, glandele sudoripare secretă mari
cantităţi de sudoare la suprafaţa pielii pentru a realiza o răcorire rapidă a
corpului prin evaporare. Excitarea ariei preoptice din partea anterioară a
hipotalamulsului stimulează sudoraţia. Impulsurile din această zonă care
produce sudoraţie sunt transmise pe căile vegetative către măduva spinării şi
de aici pe căile simpatice către glandele sudoripare din întreaga suprafaţă a
pielii.
Debitul sudoral. Pe vreme rece, debitul sudoral este de fapt zero, dar pe
vreme foarte călduroasă debitul sudoral este de la 0,7 l pe oră la persoanele
neaclimatizate şi de până la 1,5-2 l pe oră la indivizii cu aclimatizare maximă la
căldură. Astfel, în timpul sudoraţiei maximale, un individ poate pierde mai mult
de 1,5 litri pe oră.
Mecanismul secreţiei sudoripare. Glanda sudoripară este o structură
tubulară alcătuită din două părţi: o porţiune răsucită, profundă, care secretă
sudoarea şi o porţiune tubulară care se deschide la suprafaţa pielii. La fel ca şi
glandele salivare, porţiunea secretorie a glandei sudoripare secretă un lichid
75