gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

PGE1 şi E2 produc creşterea permeabilităţii vasculare şi contracţia
muşchilor netezi, acţionând direct pe venele postcapilare. Ele pot deasemenea
inhiba unele faze ale inflamaţiei prin supresia eliberării de histamină de către
mastocite şi a eliberării de enzime lizozomale de către neutrofile.
Amplificarea sau supresia răspunsului inflamator este corelat cu
concentraţia prostaglandinelor (PG).
Aspirina şi alte medicamente antiinflamatoare blochează sinteza de
PGE şi alte substanţe rezultate din acidul arahidonic inhibând astfel inflamaţia.
COMPONENTELE CELULARE ALE REACŢIEI INFLAMATORII
Principalele elemente celulare care joacă un rol important în
inflamaţie sunt granulocitele şi monocitele/macrofagele.
Granulocitele includ: neutrofilele, eozinofilele şi bazofilele.
Monocitele reprezintă forma imatură ce se găseşte în sângele
circulant, forma matură din punct de vedere imunologic, fiind macrofagele care
se află în ţesuturi.
Toate aceste celule au rolul de a fagocita dar cele mai importante
sunt neutrofilele şi macrofagele.
Trombocitele joacă şi ele un rol important în inflamaţie.
După acţiunea factorului agresiv trombocitele interacţionează cu
factorii coagulării oprind sângerarea. Trombocitele se degranulează eliberând
mediatorii biochimici aşa cum este serotonina cu efect vasoconstrictor.
Activarea degranulării trombocitelor este stimulată de unii produşi ai
inflamaţiei: colagenul.
PAF (factorul activator plachetar) se formează din fosfolipidele
membranare; stimulează agregarea şi degranularea neutrofilelor, iniţiază
agregarea plachetară şi poate contribui la apariţia leziunilor tisulare.
Neutrofilele şi macrofagele au aproximativ aceleaşi funcţii. Ele circulă în
sânge şi sunt stimulate de procesul inflamator migrând către peretele vaselor
vecine inflamaţiei.
Ajunse în exudat sunt atrase către locul leziunii de factorii chemotactici
specifici şi păstrate aici de o reţea de fibrină formată în exudatul inflamator.
La locul inflamaţiei fiecare tip de celula fagociteaza celule străine sau
moarte până când îşi termină ciclul vital şi moare. Fagocitele moarte devin
partea exudatului sau a puroiului ce este drenat spre circulaţia limfatică sau
spre epiteliu.
Neutrofilele şi monocitele (macrofage) diferă prin:
- viteza cu care ajung la locul inflamaţiei (neutrofilele ajung primele)
- durata de viaţă cât rămân active (macrofagele au o durată de
viaţă mai mare)
- factorii chemotactici diferiţi care le atrag
- gradul de implicare în răspunsul imun
47