gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

Şederea pentru o perioadă relativ mai îndelungată la altitudine crescută
duce la o scădere a saturaţiei cu oxigen a sângelui arterial şi stimulează
producerea unui număr crescut de eritrocite(este stimulată eritropoieza).
Saturaţia în oxigen pare a fi factorul determinant al răspunsului
eritropoietic în hipoxia cronică.
O situaţie deosebită este reprezentată de “boala cronică a înălţimilor”,
care se instalează insidios la subiecţii ce s-au stabilit şi locuiesc de câţiva ani la
altitudine. Această boală pare a fi cauzată de instalarea hipoventilaţiei alveolare
ce se suprapune concentraţiei scăzute a oxigenului inspirat. Manifestările
caracteristice sunt îmbujorarea feţii, culoare ce ia o tentă cianotică la eforturi
moderate, afectarea acuităţii mentale, oboseală şi cefalee. Cei mai afectaţi de
boală sunt, în general, cei aflaţi între decadele a IV-a şi a VI-a de viaţă.
Reîntoarcerea la nivelul mării ameliorează prompt simptomatologia.
Aclimatizarea
Aclimatizarea la altitudine crescută este consecinţa unei varietăţi de
mecanisme compensatorii. Alcaloza respiratorie, consecinţa hiperventilaţiei,
deviază curba de disociere a oxihemoglobinei spre stânga.Atunci când
presiunea parţială a oxigenului (pO2 ) arterial este drastic redusa scăderea
afinităţii pentru oxigen interferă cu preluarea acestuia de către hemoglobină la
nivel tisular.
Răspunsul ventilator iniţial la creşterea altitudinii, este relativ redus,
deoarece alcaloza tinde să contracareze efectul stimulator al hipoxiei. Totuşi
există o creştere constantă a ventilaţiei în următoarele patru zile datorită
prezenţei transportului activ al ionilor de H + în lichidul cefalorahidian (LCR), sau
probabil datorită dezvoltării acidozei lactice la nivel cerebral, fapt ce scade pH –
ul LCR –ului iar consecinţa este creşterea răspunsului la hipoxie.
Secreţia eritropoietinei creşte prompt în momentul ascensiunii la
altitudine pentru ca apoi să scadă oarecum în următoarele patru zile pe măsură
ce răspunsul ventilator creşte şi creşte totodată şi pO2 arterial. Creşterea
numărului de eritrocite circulante, declanşată de eritropoietină începe practic în
2-3 zile de la expunere şi este susţinută atâta timp cât subiectul rămâne la
altitudine crescută.
Există de asemenea modificări compensatorii şi la nivel tisular.
Mitocondriile, sediul reacţiilor oxidative, cresc în număr şi concomitent apare şi
o creştere a cantităţii de mioglobină, pigment ce facilizează transportul
oxigenului în ţesuturi. Există totodată şi o creştere a conţinutului tisular de
citocrom oxidază.
Eficacitatea procesului de aclimatizare este susţinut de faptul că în Anzi
şi în Himalaya sunt locuitori permanenţi care trăiesc la o altitudine de peste
5500m. Băştinaşii acestor locuri prezintă torace în butoi şi policitemie marcată.
Ei au o pO2 la nivel alveolar scăzută, dar în rest sunt absolut normali.
20