gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

epiteliale şi părăsesc timusul pe calea capilarelor sanguine. Ele se vor acumula
apoi în anumite zone ale ganglionilor limfatici şi ale splinei, denumite zone
timo-dependente, de unde reintră periodic în circulatia generală pe calea
vaselor limfatice şi a canalului toracic. O bună parte din masa limfocitelor T se
află în stare circulantă, putând veni cu uşurinţă în contact cu antigene din
diferite regiuni ale corpului.
Acelaşi precursor celular primitiv va da naştere limfocitelor B, pentru
formarea cărora este necesară o instrucţie primară în bursă. După instrucţia
bursală celulele sistemului limfocitar B dobândesc proprietatea de a secreta
imunoglobuline.
Într-un stadiu ulterior, o celulă sau un grup de celule B va întâlni antigenul
corespunzător, va fi stimulată de către acesta şi va prolifera, generând în final o
clonă de plasmocite identice, cu o mare capacitate de a fabrica imunoglobuline.
În cursul transformării limfocitului B în plasmocit, celula ia infăţişarea aşanumitului
limfoblast. întreaga clonă produce un singur tip de anticorp, fiecare
plasmocit secretând circa 2 000 de molecule anticorp pe secundă, durata vieţii
unui plasmocit fiind de câteva zile.
O parte din celulele B păstrează însă trăsăturile limfocitare, devin aşanumitele
celule cu memorie imunologică, au o viata îndelungată şi asigură
reacţiile imune de mare amploare ca răspuns la un nou contact cu antigenul.
Imediat după instrucţia bursală, limfocitele, devenite acum limfocite B,
sintetizează imunoglobuline. Cronologic apar mai întâi imunoglobulinele M
(IgM) după care survine virarea funcţională spre celelate clase.
Deşi proliferarea celulelor imunoformatoare indusă de contactul cu
antigenul este explozivă, ea este la un moment dat reprimată în primul rând
graţie unui mecanism de feed-back prin care, la un anumit nivel, masa de
anticorpi inhibă proliferarea clonei celulare care o produce.
ANTIGENELE
Este evident că organismul are un mecanism de recunoaştere a
microorganismelor străine sau toxinelor, deoarece imunitatea cîştigată nu
apare decît după invazia acestora. Fiecare toxină sau fiecare tip de organism
conţine aproape întotdeauna unul sau mai mulţi compuşi chimici specifici în
structura lor, care sunt diferiţi de toţi ceilalţi compuşi. în general, aceştia sunt
proteine sau polizaharide mari şi sunt cei care iniţiază imunitatea cîştigată.
Aceste substanţe se numesc antigene.
În general, orice substanţă străină care declanşează în organism o reacţie
imună este denumită antigen(Ag).
Substanţe cu caracter antigenic pot lua naştere direct în organism prin
apariţia unor mutaţii somatice, cum sunt cele de tip oncogen.
Antigenele au două proprietăţi generale: declanşează răspunsul imun şi
reacţionează specific cu produsele rezultate în urma elicitirii acestuia (anticorpi-
96