gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

pronunţat caracter heterogen, ceea ce a permis desigur împărţirea acestora în
clase şi subclase celulare.
Limfocitele T iau naştere în timus şi reprezintă aproximativ 70-80% din
limfocitele sângelui periferic, respectiv 90% din cele aflate în ductul toracic. La
nivelul ganglionilor limfatici se distribuie în ariile paracorticale şi reprezintă carn
30-40% din totalul limfocitelor, iar la nivelul splinei limfocitele T sunt
predominante în zonele periarteriolare ale pulpei albe (PALS - Peri-Arteriolar
Lymphatic Sheats), ele reprezentând în jur de 20-30% din limfocitele aflate în
acest organ.
Limfocitele B iau naştere în măduva hematogenă şi formează
aproximativ 10-15% din totalul limfocitelor circulante, iar în ganglionii limfatici
ele sunt regăsite cu predilecţie în centrii germinativi.
Unele limfocite T îndeplinesc funcţii unice, cum ar fi limfocitele implicate
în imunoreglare ca limfocitele T helper (TH), supresoare (TS) şi
contrasupresoare (TCS) sau cele implicate în funcţiile efectoare propriu-zise ca
limfocitele T citotoxice (TC), celulele LAK (lymphokine activated killer cells),
celulele populaţiilor limfocitare mixte etc. Tot în această categorie pot fi incluse
şi celulele implicate în supravegherea imunologică (anticanceroasă) şi
apărarea faţă de infecţia virală ca celulele naturale ucigaşe (NK- natural killers
cells). Altele, însă pot îndeplini funcţii aparent disparate ca limfocitele B care,
nu numai că sintetizează şi secretă o gamă largă de Ig (plasmocitele), dar pot
funcţiona şi ca celule prezentatoare de Ag (APC - antigen presenting cells)
(12).
REACŢII DE HIPERSENSIBILITATE
Prin termenul de “proces imunologic” în practică se înţelege instalarea
unor stări refractare, în care organismul manifestă o creştere a rezistenţei faţă
de anumiţi agenţi lezionali externi indusă în urma contactului prealabil cu
agentul patogen corespunzător.
Există însă o altă situaţie în care în urma contactului cu un astfel de
agent organismul devine mai sensibil la factorul respectiv. În asemenea caz se
vorbeşte despre o stare de hipersensibilitate.
Reacţiile de hipersensibilitatete pot fi mediate fie umoral (imunoglobuline
E, G, M, sau complexe imune), fie celular (limfocite T).
Fenomenele de hipersensibilitate cuprind toate caracteristicile esenţiale
ale oricărui proces imunologic:
- pentru a apărea şi a se dezvolta este indispensabilă stimularea
prealabilă a organismului cu un anumit antigen;
- între momentul stimulării şi cel al manifestării sensibilităţii este
necesară existenţa unei perioade de latenţă;
- declanşarea fenomenelor de hipersensibilitate se poate face
110