gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
STAREA DE SÂNĂTATE ŞI CONCEPTUL DE BOALĂ<br />
Istoric<br />
Conceptul de boală, ca problemă teoretică fundamentală a patologiei, a<br />
provocat un interes deosebit în etapele evolutive ale ştiinţelor medicale.<br />
Oamenii au încercat să explice apariţia bolilor în raport cu gradul de<br />
dezvoltare a cunoştinţelor ştiinţifice ale timpului <strong>şi</strong> cu concepţiile filozofice care<br />
dominau respectiva epocă.<br />
În perioada primitiv, boala era apreciată ca fenomen supranatural,<br />
determinată de intervenţia unor spirite malefice care invadează organismul <strong>şi</strong><br />
pun stăpânire asupra lui. Aceste duhuri î<strong>şi</strong> semnalau prezenţa prin suferinţele<br />
provocate gazdei. Pentru a vindeca boala, aceste forţe trebuiau alungate din<br />
trupul bolnavului <strong>şi</strong> în acest scop se apela la procedee specifice – incantaţii,<br />
exorcizări.<br />
Există multe dovezi arheologice în Europa <strong>şi</strong> Asia prin care se atestă că<br />
oamenii acelor perioade efectuau intervenţii chirurgicale ortopedice, trepanaţii,<br />
utilizau acupunctura <strong>şi</strong> alte mijloace terapeutice.<br />
Dezvoltarea medicinii atinge apogeul în Grecia Antică, fiind în strânsă<br />
legătură cu dezvoltarea economică <strong>şi</strong> filozofică. Hipocrate explică starea de<br />
sănătate printr-un amestec în proporţii optime ale celor patru umori care intră în<br />
alcătuirea organismului (sânge, mucus, bilă galbenă <strong>şi</strong> bilă neagră), pornind de<br />
la ideea că natura este alcătuită din patru elemente (apă, aer, foc <strong>şi</strong> pământ).<br />
În opoziţie cu starea de sănătate, boala este un dezechilibru al acestor<br />
umori (cantitativ <strong>şi</strong> calitativ).<br />
Ibn Sina care la sfâr<strong>şi</strong>tul secolului al X-lea <strong>şi</strong> începutul secolului al XI-lea,<br />
folosind observaţia <strong>şi</strong> experimentul clinic, subliniază acţiunea exercitată de<br />
către factorii mediului înconjurător asupra stării de sănătate.<br />
Mai tarziu în perioada Renaşterii, boala este interpretată drept consecinţa<br />
modificării compoziţiei chimice. Paracelsius înlocuieşte teoria lui Hipocrate cu<br />
privire la cele patru umori, cu teoria conform căreia elementele chimice stau la<br />
baza lumii organice. Van Helmont, urmaşul lui Paracelsius, induce în medicină<br />
o nouă orientare – iatrochimia. Teorie care este apoi dezvoltată de Boe Sylvius,<br />
un medic danez, care introduce în ştiinţă conceptul modern despre acidoză <strong>şi</strong><br />
alcaloză.<br />
Datorită progreselor importante obţinute în secolele XVI, XVII <strong>şi</strong> XVIII în<br />
domeniul anatomiei, anatomopatologul Giovanni Morgagni postulează ipoteza<br />
conform căreia, boala este consecinţa producerii unor leziuni anatomice.<br />
Această teorie este dezvoltată de către Rudolf Virchow care a constatat primul<br />
că în stările de boală se modifică nu numai organele lezate ci <strong>şi</strong> celulele.<br />
Considerând celula un element de bază al organismului <strong>şi</strong> apreciând<br />
organismul ca o federaţie celulară, Virchow ignoră rolul Sistemului Nervos în<br />
7