gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

Reacţia inflamatorie este influenţatǎ de natura agentului patogen dar
şi de ţesutul afectat.
Inflamaţiile supurative
Când se formeazǎ puroiul, inflamaţia este denumitǎ inflamaţie
supurativǎ. Supuraţia în general indicǎ faptul cǎ infecţia a fost localizatǎ.
În perioada de dinaintea apariţiei terapiei cu antibiotice era privitǎ ca
un semn favorabil. Cu toate acestea puteau apare flegmoanele care reprezintǎ
rǎspândirea difuzǎ a procesului supurativ.
Inflamaţia seroasǎ – apare prin acumularea excesivǎ a unui
lichid clar, seros, aşa cum se întâmplǎ de exemplu în cangrena gazoasǎ
(clostridium).
Spre deosebire de aceasta în ţesuturile compacte inflamate (ţesut
osos) cantitatea de exudat este limitatǎ şi inflamaţia provoacǎ o creştere a
presiunii în ţesuturile înconjuroare ce duce la obstrucţia vaselor sanguine şi
apariţia necrozei cu o complicaţie (osteomielitele).
Inflamaţia fibrinoasǎ – se caracterizeazǎ printr-o producere în
exces de fibrinǎ, de obicei în cantitǎţile naturale, ducând la pleurezii, pericardite
şi peritonite fibrinoase.
Când alǎturi de excesul de fibrinǎ apare şi un exudat seros
important, vorbim de o inflamaţie serofibrinoasǎ.
Inflamaţiile hemoragice
Apariţia unui exudat sanguin indicǎ o afectare vascularǎ severǎ.
Poate fi întâlnitǎ în afecţiuni pulmonare: otrǎviri cu substanţe organo-fosforice,
pneumonia gripalǎ; poate apǎre deasemenea în pancreatitele hemoragice şi în
antraxul cutanat.
În afarǎ de caracteristicile şi proprietǎţile agentului cauzal, dinamica
procesului inflamator este influenţatǎ şi de terenul pe care se desfǎşoarǎ.
1. Vârsta - cele douǎ extremitǎţi influenţeazǎ procesul inflamator.
Noul nǎscut are o capacitate limitatǎ de a realiza procese
inflamatorii cu toate caracteristicile sale. Datoritǎ dezvoltǎrii incomplete a
mecanismelor de apǎrare organismul noului nǎscut nu poate delimita germenii
din focarul inflamator, existând un mare risc de diseminarea infecţiilor.
La varstnici, care în general au o reactivitate diminuatǎ, se dezvoltǎ
mai frecvent procese inflamatorii cronice, vindecarea fǎcându-se mult mai
încet.
2. Starea nutriţionalǎ a organismului este un alt factor de mare
importanţǎ.
Denutriţii cronici, caşecticii, prezintǎ o evoluţie mult mai gravǎ a
procesului inflamator, riscul diseminǎrii microbiene fiind crescut iar vindecarea
fǎcându-se defectuos şi greoi.
Desfǎşuratǎ la nivel celular, umoral şi vascular, reacţia inflamatorie
este controlatǎ de sistemul neuroendocrin, formaţia recticularǎ, hipotalamus şi
cortex, având un caracter general (73).
63