gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

fază la alta se face insidios. Procesul morbid se poate termina prin vindecare,
cronicizare sau moarte.
SANOGENEZA (vindecarea)
Boala se poate termina prin vindecarea completă, adică cu restabilirea
deplină a funcţiilor tulburate şi dispariţia totală a leziunilor organice. Este vorba
de aşa numita vindecare cu “restitutio ad integrum”.
În alte situaţii vindecarea poate fi parţială, cu persistenţa unor leziuni
organice datorate înlocuirii unei părţi a parenchimului funcţional cu un ţesut de
scleroză, ceea ce va duce la apariţia unui anumit grad de insuficienţă
funcţională a organului lezat.
Uneori, datorită mecanismelor compensatorii, această insuficienţă
funcţională nu apare în repaus sau în timpul solicitărilor cotidiene, dar în alte
cazuri ea se poate manifestata chiar şi în aceste condiţii (22).
PATOGENIA GENERALĂ A BOLILOR
În timp ce etiologia caută să stabilească cine produce boala, patogenia
(pathos=suferinţă; genesis=a produce, a genera) urmăreşte să lămurească
cum şi de ce factorii etiologici duc la apariţia bolilor.
Pornind de la analiza tuturor cunoştinţelor acumulate cu privire la
mecanismele de producere a bolii, patogenia generală sistematizează şi
generalizează aceste date în vederea cunoaşterii modului de apariţie, a
particularităţilor de evoluţie spre vindecare sau spre moarte. Cu alte cuvinte,
patogenia generală se ocupă cu studiul mecanismelor cele mai generale care
iniţiază apariţia şi evoluţia modificărilor metabolice, funcţionale şi lezionale
locale; la nivelul sistemelor funcţionale sau a întregului organism comune unor
boli, unor dereglări homeostatice, precum şi a unor semne clinice.
Astfel în toate afecţiunile se întâlnesc reacţii neuro-vegetative, endocrine
şi modificări biochimice celulare. Există desigur reacţii specifice pentru fiecare
boală în parte; indiferent însă de modul în care apare boala, organismul
reacţionează ca un tot. Reacţiile de răspuns la diversele agresiuni depind în
fiecare caz de particularităţile reactive ale organismului, particularităţi ce sunt
condiţionate genetic dar care sunt exprimate de constituţia sau terenul fiecărui
individ în parte.
În trecerea fazică de la sănătate la boală şi apoi iar la sănătate, se
produc o serie de reacţii oscilante până când se reinstalează o nouă stabilitate,
reacţii ce trec de la fiziologic la patologic şi apoi iar la fiziologic. Reglarea
acestor reacţii, care în stare normală este o reglare de “constanţă” devine în
stare patologică o reglare de “tendinţă”.
26