gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

de bunsectomie neonatală care, dacă nu afectează răspunsul imun celular,
induce în schimb o supresie aproape totală a capacităţii de răpuns prin Ac.
La om diferenţierea limfocitelor B se pare că nu necesită nici o etapă
intermediară, maturaţia lor realizându-se direct chiar la nivelul ficatului fetal, iar
mai târziu la nivelul măduvei hematogene, această ipoteză fiind acreditată de
existenţa unor deficite ale imunităţii umorale (agammaglobulinemia sex-linkată)
de origine pur medulară.
La nivelul organelor limfoide centrale, limfocitele pre-B se divid extrem
de rapid (la fiecare 4-5 ore) şi suferă modificări importante la nivelul genomului
(recombinări şi mutaţii somatice, deleţii) care conduc la realizarea extremei
diversităţi repertoriale a anticopilor. După această fază de expansiune,
limfocitele pre-B se diferenţiază în limfocitele B care exprimă pe membranele
lor Ig, mai întâi de tip IgM (săptămâna a 9-a de viaţă embrionară) şi ulterior
(săptămânile 11-12) de tip IgG şi IgA .
4. COMPARTIMENTUL ORGANELOR LIMFATICE PERIFERICE
Splina
Splina este delimitată la exterior de către o capsulă care conţine numeroase
fbre musculare netede şi care trimite către interiorul organului multiple septuri sau
trabecule. În cadrul perenchimului splenic se disting două sectoare distincte atât ca
structură cât şi ca funcţie: pulpă roşie la nivelul căreia se realizează distrucţia
eritrocitelor senescente şi pulpa albă care conţine ţesut limfoid, acesta fiind dispus
în jurul unei arteriole centrale, de aceea poartă numele de stratul limfoid
periarteriolar (PALS - Periarteriolar Lymphoid Sheath). În cadrul PALS, zona imediat
limitrofă arteriolei centrale este populată de către limfocite T, iar teritoriul de la
periferia PALS conţine aproape în exclusivitate limfocite B. Acestea sunt grupate,
formând foliculi, fie primari constituiţi din celule B nestimulate, fie secundari formaţi
din limfocite B activate antigenic constituind ceea ce se mai numeşte centru
germinal. Printre limfocitele B se găsesc din abundenţă, fie macrofage, fie celule
dendritice foliculare, ele fiind esenţiale pentru cooperarea celulară absolut necesară
marii majorităţi a răspunsurilor imune umorale. Limfocitele din ambele zone pot
părăsi PALS prin capilarele de la nivelul zonei marginale care reprezintă "mantaua"
PALS, aici existând un amestec al ambelor categorii de limfocite. Unele din
limfocitele B stimulate antigenic şi transformate în limfoblaşti pot trece dincolo de
zona marginală şi să pătrundă în pulpa roşie care, în afară de eritrocite care sunt
celulele majoritare mai conţine macrofage, trombocite sau limfocite şi plasmocite.
Ganglionii limfatici
Ganglionii limfatici făcând parte dintr-o reţea, se dispun sub forma unor
multiple filtre dispuse în serie, prin care sunt drenate lichidele tisulare şi limfa în
107