gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ŞOCUL<br />
Generalitaţi<br />
Interpretarea conceptului de "şoc" a suferit de-a lungul timpului<br />
numeroase transformări. La început şocul avea semnificaţia unei stări clinice<br />
concretizate prin hipotensiune arterială <strong>şi</strong> o epuizare funcţională globală a<br />
organismului.<br />
În prezent se consideră că şocul este: insuficienţa circulatorie, care<br />
ameninţă viaţa, cu reducerea critică a perfuziei organelor <strong>şi</strong> alterări consecutive<br />
hipoxic-metabolice ale funcţiei celulare .<br />
Stările de şoc sunt fenomene biologice în care există leziuni celulare<br />
organice multiple determinate prin reacţii nespecifice, neadecvate ale<br />
mecanismelor complexe cibernetice ale organismului în vederea păstrării<br />
homeostaziei faţă de agresiune.<br />
Termenii cei mai frecvent folosiţi faţă de care şocul trebuie delimitat sunt:<br />
sincopa, lipotimia, coma <strong>şi</strong> colapsul.<br />
Sincopa apare datorită unui flux sanguin cerebral insuficient <strong>şi</strong> constă<br />
dintr-o suspendare temporară a conştienţei, cu oprirea circulaţiei <strong>şi</strong> a respiraţiei,<br />
cu prăbu<strong>şi</strong>re tensională <strong>şi</strong> a pulsului. Cauzele cele mai frecvente de sincopă<br />
sunt: tulburări de ritm cardiac, embolia pulmonară, iritaţia sinusului carotidian. La<br />
şocaţi se întâlnesc numeroase cauze care pot provoca sincope, în special în<br />
starea sincopală de debut. Pierderea totală a conştienţei nu caracterizează<br />
şocul. Iniţial, pentru sincopă au fost utilizaţi termenii de şoc neurogen <strong>şi</strong> şoc<br />
primar, la fel de inutili pe cât de inexacţi.<br />
Lipotimia constă dintr-o pierdere fugace <strong>şi</strong> incompletă a conştienţei,<br />
însoţită <strong>şi</strong> de o cedare a tonusului vascular. Scăderea presiunii arteriale s-ar<br />
datora dilatării bruşte a vaselor musculare ale membrelor inferioare <strong>şi</strong> este<br />
urmată imediat de bradicardie, transpiraţii reci, tegumente palide, pierderea<br />
conştienţei.<br />
Coma constă dintr-o pierdere parţială sau totală a conştienţei, cu<br />
păstrarea iniţială a funcţiilor vegetative <strong>şi</strong> diminuarea sau dispariţia funcţiilor de<br />
relaţie. În afară de leziunile primitive ale creierului, coma poate apare <strong>şi</strong> în<br />
tulburările metabolismului energetic cerebral, produse de hipoxie, endotoxine,<br />
dezechilibre electrolitice, acidoză, cauze întâlnite în stadiile finale ale şocului. În<br />
stadiul tardiv al şocului poate apare coma.<br />
Colapsul este definit drept o entitate <strong>patologică</strong> ce prezintă cauze<br />
intrinseci, spre deosebire de şoc ce apare după o agresiune exterioară. De<br />
obicei termenul de colaps sugerează micşorarea bruscă a unei cavităţi sau a<br />
unui lumen până la eventuala alipire a pereţilor acestora, cum se întâmplă la<br />
alveolele pulmonare sau la ventriculii cerebrali. În privinţa arborelui vascular se<br />
consideră colaps atât la scăderea conţinutului – colaps vascular hematogen –<br />
cât <strong>şi</strong> dilatarea bruscă a patului vascular – colaps vasomotor.<br />
141