gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

. psihici: - frica, supărarea, persecuţia, anxietatea, pericolul,
singurătatea, suprasolicitarea informaţională şi decizională,
dezamăgirea etc.;
c. sociali: - dificultăţi la serviciu, probleme în cadrul relaţiilor
interumane şi sociale, izolarea, dezrădăcinarea, emigrarea,
exilul etc.
Reacţia de apărare şi adaptare
Are o serie de caracteristici generale, pentru toate organismele,
indiferent de specie, exprimând declanşarea acelor mecanisme fiziopatologice
necesare blocării, anihilării sau înlăturării stresorului. Deoarece manifestările
metabolico-funcţionale şi clinice sunt identice, după cum identică este şi
evoluţia lor fazică, stresul este definit ca o reacţie nespecifică a organismului.
Totalitatea reacţiilor nespecifice, de sistem, care apar în cadrul S.G.A.,
ca răspuns la diferiţi agenţi stresanţi, se caracterizează prin: hipertrofia
corticosuprarenalelor cu secreţie crescută de corticoizi; hemoragii şi ulceraţii la
nivelul tractului gastro-intestinal; involuţie timico-limfatică; leucocitoză cu
eozinopenie; hiperglicemie.
Sindromul general de adaptare prezintă o evoluţie stadială, dependentă
de modificările neuro-vegetative şi endocrine (mai cu seamă a sistemului
simpato-adrenal şi axului diencefalo-hipofizo-corticosuprarenal), distingându-se
trei stadii: reacţia de alarmă; stadiul de rezistenţă; stadiul de epuizare (22).
Se pare că cele mai multe manifestări ale SGA, dacă nu toate, prezintă
cele trei stadii:
1.- Reacţia de alarmă – începe odată cu acţiunea agentului stresant
care joacă rol de trigger asupra epifizei şi a sistemului nervos simpatic. În acest
stadiu, după o perioadă scurtă de dezechilibru, sunt mobilizate imediat
resursele de apărare-adaptare. Într-o primă etapă în acest stadiu pot fi
identificate fenomene de şoc: hipotensiune, hipotermie, hemoconcentraţie,
edem, hipocloremie, creşterea permeabialităţii capilare, depresiunea sistemului
nervos, urmate într-o etapă imediat următoare de fenomene de contraşoc:
hipertrofie şi hipersecreţie corticosuprarenaliană însoţite de descărcarea
masivă de ACTH, eozinopenie, hipercloremie etc. în această fază modificările
şi dezechilibrele apărute nu depăşesc limitele homeostazice. Cele mai
importante modificări adaptative interesează atât sistemul nervos vegetativ
simpatic cât şi sistemul adrenergic.
2.- Stadiul de rezistenţă – începe odată cu acţiunea hormonilor
corticosuprarenalieni (cortizol), norepinefrinei şi epinefrinei. Se caracterizează
printr-o creştere a rezistenţei organismului faţă de agentul stresant care a
determinat S.G.A. şi o limitare a posibilităţilor de răspuns nespecific la agresiuni
din partea altor agenţi stresanţi.
29