gabriela lilios fiziologie normală şi patologică - Cursuri Medicina

îndreaptă spre stratul ondontoblastic al rădacinii şi, numai ocazional, fibrele se
divid în pulpa radiculară. În camera pulpară, fibrele nervoase se răspândesc
către bolta şi pereţii camerei, unde işi schimbă cursul şi se divid repetat în zona
acelulară a lui Weil. În partea coronară a pulpei, subodontoblastic, se formează
un plex care cuprinde atât fibre mielinice cât şi amielinice şi care nu începe
înainte de regiunea cervicală, denumit plexul lui Rasckow. La acest nivel s-au
pus în evidenţă şi fibre vegetative, care pot fi asociate cu vasele de sânge din
pulpă.
Din plexul Raschkow iau naştere fibre amielinice care pătrund în
canaliculele dentinare, însoţind prelungirea ondontoblastică – fibrele Tomes.
Ele reprezintă sistemul de informare al centrilor superiori despre starea de
echilibru sau dezechilibru din pulpa dentară.
FIbrele mielinice pulpare nu au o specializare pentru perceperea
diferiţilor excitanţi, astfel că atât excitaţiile mecanice cât şi cele termice,
chimice, electrice ce acţionează brutal asupra dintelui sunt percepute ca
durere.
Hipersensibilitatea dentară este fenomenul dureros ce apare la nivelul
unui dinte ca urmare a expunerii directe a terminaţiilor nervoase din
canaliculele dentinare acţiunii agenţilor din cavitatea bucală ce au periclitat
integritatea dintelui (şlefuiri de bonturi, fracturi coronare, carii dentare,
preparare de cavitati, gingivectomii etc.). Durerea este provocată de agenţi
termici(rece), excitanţi chimici (dulce şi acru ) şi excitanţi electrici.
Hiperstezia dentară este fenomenul dureros ce apare datorită
modificărilor metabolice, biochimice, de receptivitate şi conductibilitate a fibrelor
nervoase din canaliculele dentinare. Apare sub acţiunea unor factori locali (strat
subţire de smalţ, dinţi abrazaţi cu dentina descoperită, cavităţi preparate şi
neprotejate prin pansamente, locuri retentive dentare cu placă bacteriană) sau
a unor factori generali (convalescenţi, anemii, avitaminoza B şi C, sarcină,
fatigabilitate fizică şi psihică). Aceşti factori produc modificări biochimice la
nivelul fibrelor nervoase ca urmare a acumulării în pulpa dentară a unor
compuşi toxici rezultaţi din tulburările metabolice generale care provoacă o
dereglare a conductibilităţii însoţită şi de o scădere a pragului de exicitibilitate.
Durerea are o coloratură afectiv- emoţională disproporţionată, are
tendinţă la agravare, deoarece pacientul evită să mănânce pe hemiarca unde
se găseşte dintele afectat, evită periajul, determinând acumularea de resturi
alimentare şi formarea plăcii dentare bacteriene care, prin fermentaţie,
autoîntreţine, în cerc vicios, agravarea proceselor metabolice nervoase.
Durerea de origine vasculară este o durere profundă care poate
rezulta prin leziuni ale vaselor sau ţesutului perivascular. Astăzi, vasele de
sânge se consideră a fi dotate cu chemoreceptori sensibili la substanţele
producătoare de durere ca bradikinina, histamina, serotonina şi altele. Durerea
pulpară în mare parte ar putea fi de origine vasculară. S-a arătat că o creştere
138