Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
partenerii de joacă - aceştia nu îi satisfac pe loc toate dorinţele, aşa cum îşi doreşte el. Are
tendinţa să fie un mic dictator - vrea să comande totul şi nu acceptă iniţiativele altora. Pentru
el, joaca împreună cu alţi copii înseamnă să pună stăpânire pe jucăriile lor şi să-i transforme în
nişte umili executanţi. Atitudinea lui este firească, aşa cum firească este şi nestatornicia sa în
relaţiile de prietenie. De exemplu dacă o fetiţă cu fustiţa roşie, acum câteva momente era
prietena lui cea mai bună, a devenit, brusc, nesuferită, pentru că nu a vrut să-i împrumute
tricicleta sau mingea. La această vârstă copilul poate fii ajutat să coopereze mai bine,
încercând să-i organizezi activităţile. De exemplu, dacă ne aflăm în parc, putem antrena 2-3
copii în construirea unui castel de nisip, având însă grija să repartizăm fiecăruia dintre ei un
rol, pentru a evita o ,,bătălie”. Astfel, hotărâm împreună cine va construi turnurile, zidurile şi
podul.
La vârsta de 3 ani, copilul are vârsta ideală pentru a-l familiariza cu grădiniţa, mai ales
dacă până acum a stat acasă. Aici are ocazia să lege noi relaţii de prietenie, va învăţa cum să
se poarte cu ceilalţi copii, va deveni mai puţin exigent şi va înţelege că lumea nu se învârte în
jurul lui.Totuşi, chiar dacă se va integra bine în colectivitate, părinţii să nu se aştepte ca
copilul lor să se debaraseze repede de micile sale răutăţi. Educatoarea va mai spune din când
în când că are manifestări cam brutale faţă de colegii săi. Părinţii, trebuie să încerce să
corecteze aceste manifestări şi nu să le încurajeze, pe motiv ca: ,,Las' să fie mai cu tupeu, nu
bleg, să-l bată toţi!”. Între 4-5 ani copilul începe să se schimbe. Micuţul a mai crescut şi
atitudinea lui vizavi de ceilalţi copii începe să se schimbe. Vom constata că este foarte dornic
să îşi facă prieteni de vârsta lui şi că a devenit mult mai sociabil şi mai înţelegător. Încetul cu
încetul, va începe să accepte şi ideile altor copii, ba chiar va permite ca altul să preia
,,puterea” pe care, cu scurt timp înainte, el o deţinea, şi de care ţinea cu dinţii si gheruţele. În
perioada preşcolară, relaţiile sale de prietenie sunt, în general, trecătoare şi fragile, dar este
posibil să lege şi prietenii puternice.
Pedagogul ceh Jan Amos Comenius (1592-1640) considera că primele etape de
educaţie sunt esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Părinţilor li se atribuie
întâietatea în educaţia copiilor: ,,prima pregătire din vârsta fragedă a copilului trebuie lăsată în
întregime părinţilor”. Educaţia începe din familie ,,părinţii trebuie să înceapă de timpuriu şi să
nu amâne educaţia copiilor lor... căci este cu neputinţă să mai îndrepţi un pom strâmb şi să
prefaci o pădure sălbatică şi plină de spini într-o livadă”.
Prin orele de consiliere cu părinţii în şcoală şi grădiniţă se pot realiza orientarea
părinţilor în cunoaşterea şi dirijarea dezvoltării copiilor lor, prevenirea părinţilor asupra
greşelilor în educaţie (supraprotecţie, severitate excesivă, îngăduinţă excesivă, neglijenţă etc.)
114