Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
COMUNICAREA PRIN SIMBOLURI GRAFICE
Spre deosebire de sistemul de semne manuale, comunicarea prin simboluri grafice
non-orale, este o metodologie mijlocită, care necesită un echipament - set de pictograme.
Acestea sunt portabile sau introduse într-un calculator sau sintetizator, aparat de înaltă
tehnologie care adaugă simbolului şi denumirea scrisă şi cea orală, înregistrată pe bandă
magnetică, formând aşa-numitele lexigrame. În interacţiune, pentru a creşte impactul actului
comunicaţional, un deficient se poate mişca de la un sistem la altul, pentru a crea un mesaj
mai complex. "Copilul poate nu are imaginea necesară disponibilă. Sau din contră, semnul
manual este prea dificil de reprezentat şi poate fi mult mai uşor transmis printr-o ilustraţie. În
felul acesta, limbajul de semne coroborat cu un sistem pictorial nu doar însumează, ci
multiplică randamentul comunicării" (Burkhart, 1993, pg. 28). Întâi, se pot folosi imaginile
pentru învăţarea gesturilor Makaton. Astfel se poate crea "o carte", în care copilul "citeşte" şi
imită gesturile, susţinute de reprezentările grafice ale referenţialilor. Alăturat imaginii unui
"câine", de exemplu, apare desenat gestul Makaton corespunzător. Se poate crea chiar o
propoziţie dezvoltată alăturând imaginile gesturilor echivalente Makaton, ca în exemplul - "eu
vreau (să) mănânc mai mult". Apoi sunt sistemele de pictograme standardizate, care figurează
în desene alb-negru, categorii de - substantive, verbe, adjective, adverbe uzuale. Acestea au
înscrise sau nu sub ele denumirea ilustraţiei şi se adresează copiilor cu vârsta mintală mai
scăzută. Mai multe sisteme de acest fel sunt în uz - COMUNICAREA SIMBOLICĂ PRIN
PICTOGRAME MAYER-JOHNSON, REBUS, SIMBOLURILE MAKATON şi PICSYMS.
În sfârşit, există sistemul de simboluri grafice mai abstract, BLISS, cu un lexic de
aproximativ 2500 de ideograme cuprinzând un registru întins de concepte mai complexe.
Copiii cu intelect mai ridicat pot construi propoziţii prin combinarea simbolurilor şi pot
angaja conversaţii mai largi (Hehner, 1980).
Cui se adresează aceste tehnici de simboluri grafice, folosite separat, sau cel mai
adesea, cu alte componente augmentative? În principal sistemele de simboluri grafice sunt
recomandate copiilor cu infirmitate motorie cerebrală, dar şi deficienţilor mintal şi celor cu
sindrom autist. Totodată, la ele recurg şi adulţii cu afazie, dupa accidente cerebrale. Când
manevrabilitatea dispozitivelor este îngreunată de deficienţe motorii severe, subiecţii pot
indica imaginile, prin scanare cu spot luminos fixat pe cap ("light-pointing"), sau prin
declanţarea unui dispozitiv prin apăsarea cu cotul, sau orice altă parte a corpului care este
controlabilă.
215