Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
Rolul deosebit de important al motivaţiei în învăţare a fost subliniat de mulţi psihologi
şi pedagogi. M.E. Hebron afirmă, în acest sens, că „deosebirile care e manifestă între indivizi
în privinţa capacităţii de învăţare derivă nu atât datorită minţii mai înzestrate, ci sistemului
care le activează”.
Cunoaşterea şi afectivitatea sunt strâns legate. Factorul afectiv, inclusiv cel atitudinal,
constituie principala forţă motrică a activităţii de cunoaştere ăn general şi a activităţii şcolare,
în special. Interacţiunea nenumăraţilor factori externi şi interni poate genera atitudinea
preferenţială a elevului faţă de anumite obiecte de învăţământ.
O modalitate de stimulare a succesului în activitatea de învăţare poate fi asigurată prin
activizarea factorilor motivaţionali nespecifici. Succesul realizat la rândul lui, va crea o
satisfacţie, aceasta dând naştere unei motivaţii care va face ca activitatea de învăţare să devină
mai eficientă. Elevii vor reuşi să înveţe ca urmare a satisfacţiei asigurate de însăşi activitatea
de învăţare.
În lucrarea de faţă am vrut să pun în evidenţă existenţa posibilităţii creării unei situaţii
caracteristice activităţii de învăţare care să vizeze mobilizarea şi amplificarea motivelor
interioare, determinarea unor tensiuni corespunzătoare angajării elevului în această activitate,
precum şi transformarea unor motive extrinseci în motive intrinseci. Factorii motivaţionali
(impulsul curiozităţii, trebuinţa de performanţă, trebuinţa de autorealizare etc.) pot fi
declanşaţi numai în situaţii adecvate care oferă posibilitatea satisfacerii lor.
Pentru ca o activitate să se desfăşoare normal şi eficient este necesar să existe o
stimulare şi susţinere energetică în vederea realizării scopului.
Este vorba de acei stimuli care din interior îl determină pe individ să întreprindă o
serie de acţiuni (de căutare, de apropiere sau de evitare şi respingere a unor obiecte). Unii
autori au definit motivaţia ca o „cauză internă” a comportamentului.
Motivaţia este o pârghie importantă în procesul autoreglării individului, o forţă
motrică a întregii sale dezvoltări psihice şi umane. Ea este una din condiţiile esenţiale, dar şi
cea ma i complexă care asigură dobândirea de noi cunoştinţe, uşurează formarea unor
comportamente adaptate etc. Ne arată „pentru ce se desfăşoară o oarecare activitate într-un
anumit fel şi nu în altul, ce-l determină pe individ să vrea să înveţe ceva”. Motivaţia întregii
activităţi umane o constituie totalitatea motivelor care în calitatea lor de condiţii interne ale
personalităţii determină, orientează şi potenţează intensitatea efortului în învăţare.
Importanţa motivaţiei în învăţare se datorează şi faptului că ea reprezintă cauza acestei
activităţi, dispozitivul energetic şi multitudinea de sensuri care explică „de ce” învaţă sau nu
învaţă un anumit elev. Motivaţia constituie totodată variabila intermediabilă cu ponderea cea
291