Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
şcoalǎ. Ei au privit metacogniţia mai degrabǎ ca pe un instrument pentru facilitarea învǎţǎrii şi
predǎrii decât ca fiind ea însǎşi un obiect de studiu.
Masurarea metacogniţiilor
Cuantificarea proceselor metacognitive s-a dovedit foarte dificilǎ. Majoritatea
instrumentelor dezvoltate în scopul masurǎrii metacogniţiilor au numeroase limite referitoare
la validitate.
Douglas J. Hacker sublinia ca majoritatea cercetarilor metacognitive în domeniul
matematicii folosesc ca instrument de evaluare:
1. protocoale verbale retrospective în care elevii îşi amintesc la ce se gândeau când realizau o
sarcinǎ, dar se bazeazǎ deseori pe amintiri vagi ale elevilor despre momentele respective;
2. protocoale verbale concurente în care se înregistreazǎ gândurile elevilor în momentul
realizǎrii sarcinii, dar deseori acestea interfereazǎ cu realizarea sarcinii;
3. protocoale scrise standardizate-care sunt completate de elevi în scopul oferirii de
raspunsuri întrebǎrilor standardizate care urmeazǎ realizarii sarcinii; dar se bazeazǎ pe
amintirile imprecise si informaţiile obţinute depind de calitatea întrebǎrilor standardizate.
Asa cum sugera Brown, abilitǎţile metacognitive pot fi relativ instabile, independente de
vârsta, iar înregistrǎrile personale referitoare la metacogniţii conţin informaţii puţin referitoare
la procesele cognitive ce au loc în rezolvarea unei probleme, îndeplinirea unei sarcini.
4. observaţiile directe ale comportamentelor în momentul realizǎrii sarcinii reprezintǎ o altǎ
metodǎ de evaluare a abilitǎţilor metacognitive .
5. autoestimarile se solicitǎ elevilor să-şi estimeze performanţa la o sarcinǎ înainte sau dupǎ
realizarea ei. Predicţiile şi performanţa actualǎ sunt comparate pentru a evalua acurateţea
judecǎţilor metacognitive. Studiile demonstreazǎ cǎ validitatea autoestimărilor este mai mare
decât informaţiile obţinute pe baza înregistrǎrilor individuale din protocoalele verbale şi scrise
deşi sunt sensibile la influenţa dezirabilitǎţii sociale
Davidson & Sternberg considera cǎ în general,cunoştinţele metacognitive matematice
îi ajutǎ pe cei ce rezolvǎ problema sǎ encodeze şi sǎ–şi reprezinte strategic datele cele mai
importante, din totalitatea datelor problemei relaţionându-le cu scopurile problemei.
Planificarea metacognitivǎ şi alegerea metacognitivǎ a strategiilor ajutǎ elevii sǎ determine
când şi cum sǎ înceapǎ soluţionarea problemei şi ce rezultate sǎ aştepte.
Siegler (1978), a demonstrat ca o sursă cheie a unei performanţe crescute în rezolvarea
de probleme este modalitatea de encodare a problemei.
317