Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
să preia activitatea funcţiilor deficitare şi să permită însuşirea de abilităţi care să înlesnească
integrarea eficientă în comunitatea normală.
Un criteriu fundamental de diferenţiere a formelor de integrare se referă la durata
prezenţei copilului cu CES în şcoala obişnuită. Astfel putem întâlni:
o forme de integrare totală – elevii cu CES petrec tot timpul în şcoala obişnuită cu
excepţia eventualelor programe terapeutice care se pot desfăşura în spaţii special
destinate acestui scop;
o forme de integrare parţială – elevii cu CES petrec doar o parte din timpul său în şcoala
obişnuită sau la anumite discipline şcolare unde pot face faţă;
o integrare ocazională – participarea în comun la diferite excursii, serbări, întreceri
sportive, spectacole etc.
Putem reuşi doar împreună: şcoală, familie, comunitate. Pentru a îndeplini cu succes
sarcinile instructiv-educative trebuie urmărită cunoaşterea caracteristicilor clasei în ansamblu
şi a particularităţilor fiecarui elev în parte, considerând că munca de organizare şi educare a
colectivului clasei nu poate fi concepută fără această studiere atentă. Pentru cunoaşterea
elevilor pot folosi metode multiple, reuşind să se stabilească corelaţia dintre diversele laturi şi
trăsături ale personalităţii elevilor, cunoscându-i sub toate aspectele. Cunoaşterea elevilor este
posibilă folosind şi colaborarea cu fundaţia “Educaţia pentru şi într-o Europă unită”. Trebuie
cultivate valori precum toleranţa, respectul reciproc, credinţa în egalitatea sau
complementaritatea culturală, universalizând eventualele diferenţe spirituale sau valori locale,
în vederea unei bune comunicări sau convieţuiri, însă aşa cum afirma John Jacke: „Oricâte
îndrumări s-ar da copiilor şi oricâte lecţii savante de bunăcreştere li s-ar ţine zilnic, nimic nu
va avea mai mare influenţă asupra conduitei lor ca societatea în care se afla şi purtarea celor
din jur.
Copii ba chiar şi oamenii mari învaţă din exemple.” Verbul "a învăţa" este cel mai des
asociat cu şcoala. Procesul de învăţare începe însă mult mai devreme, chiar din primele clipe
ale naşterii. A simţi, a se mişca, a se uita, a auzi toate sunt rezultatul învăţării. Şi acesta este
doar începutul .
Legăturile "dacă - atunci" - deoarece aduc surprize copilului - îl motivează la
cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi la experimentarea individuală . De exemplu "Dacă
rostogolesc mingea sub dulap, ea dispare". Noile cunoştinţe sun integrate în cadrul
experienţelor prelucrate anterior şi astfel în momentul şcolarizării copilului preîntâmpină
"minunea" cititului, învăţatului cu această experienţă bogată. Învăţarea este cea mai
semnificativă în această perioadă (de la naştere până la momentul şcolarizării), reprezentând
99