Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Lidia Draghiţă
Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Nr. 1, Sibiu
COMUNICARE: CARACTERISTICI, MECANISME,
FORME, FUNCŢII. ROLUL COMUNICĂRII ÎN REALIZAREA STRATEGIILOR
DE INTEGRARE SOCIALĂ A COPIILOR CU CES
Definirea comunicării
La început a existat cuvântul.
Această propoziţie fundamentală a culturii universale, identifică nu numai natura a tot
ce există, din perspectiva majoritătii doctrinelor religioase ale omenirii, ci şi natura nemijlocit
umană a existenţei.
Omul nu poate exista în afara cuvantului. Sensul incepe întotdeauna cu numele dat
realitaţii, iar percepţia sensului începe cu cel mai elementar act de comunicare.
Termenul “a comunica” în Dicţionarul explicativ al limbii române de a face cunoscut,
a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune dar şi “a se pune în legatură, în contact cu … [24,
p.179].
Una din capacităţile esenţiale ale omului ca fiinţa socială este aceea de a comunica,
adică, de a emite către cei din jur anumite mesaje cu diferite conţinuturi şi semnificaţii şi de a
recepţiona de la aceştia mesajele lor.
Această capacitate are premise si mecanisme naturale, neuropsihologice, şi este
modelată şi structurată socio-cultural.
Comunicarea reprezintă schimbul de informaţii, după Horst Ruckle definiţie dată de
acest autor în ”Limbajul corpului”, care include interacţia socială prin manifestările
comportamentale dobândite sau înnăscute, precum semnele verbale sau nonverbale care sunt
emise şi recepţionate conştient sau inconştient.
Comunicarea a fost definită cel mai adeseori ca o formă particulară a relaţiei de
schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri. O astfel de întelegere
îşi are rădăcinile în concepţia lui Claude Levi-Strauss, care interpreta societatea de pe poziţiile
unei teorii a comunicării.
72