Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
Reperarea fenomenului de bullying în şcoli poate fi dificilǎ şi poate lua mult timp, dar
implementarea unor politici anti-bullying a arǎtat cǎ şcoala poate reduce incidenţa acestui
fenomen şi perceperea lui ca un fapt obisnuit de viaţǎ. Suntem conştienţi cǎ nu este uşor sǎ
rezolvi problema violenţei în şcoli, dar aplicarea unor politici anti-bullying ar trebui sǎ se
constituie intr-un obiectiv pentru fiecare unitate de învǎţǎmânt, în scopul de a apǎra dreptul
fundamental al fiecǎrui copil de a se simţi în siguranţǎ în propria şcoalǎ.
Efectele agresiunii şi intimidǎrii
Victimile agresiunii pot suferi pe termen lung diverse probleme emoţionale şi
comportamentale. Bullying-ul poate provoca singurătate, depresie, anxietate, poate face o
persoană să-şi piardă încrederea în sine, poate duce la sensibilitate crescută la boli. Traumele
puternice, fizice sau emoţionale, pot afecta profund starea de sănătate viitoare, ajungându-se
până la boli cronice, ca expresie a unei dereglări interioare a organismului. De asemenea la
copiii care bat alţi copii existǎ pericolul de a dezvolta comportamente antisociale şi de a
comite, mai târziu, fapte sancţionate penal.
Strategii şi tehnici de abordare a situaţiilor de intimidare întâlnite în şcoli.
Ca profesor debutant, pentru a învǎţa cum sǎ faci faţǎ comportamentului agresiv în
clasǎ, este important sǎ ţii lecţii cu tematica intimidǎrii, a hǎrţuirii. Aceste lecţii tematice dau
profesorului mai multǎ încredere în modul de tratare a acestui subiect delicat.
Un plan de intervenţie pentru ameliorarea comportamentelor problematice ar trebui sǎ
înceapǎ cu introducerea elevilor în problematica intimidǎrii şi cu conştientizarea gravitǎţii
acestui comportament prin definirea acestei forme de agresiune. Prin metode ca jocul de rol,
brainstormingul, chestionarul se pot atinge obiectivele de îmbunǎtǎţire a nivelului de self -
esteem, creşterea empatiei faţǎ de ceilalţi, conştientizarea efectelor acestor comportamente de
hǎrţuire şi intimidare.
Câteodatǎ este greu de delimitat ce este şi ce nu este intimidare. Adesea acţiunile
comportamentale încep prin a fi distractive pentru ca la un moment dat sa devinǎ intimidare.
Clarificarea acestor linii invizibile care fac ca un comportament sǎ fie o problemǎ pentru
ceilalţi poate începe prin lecţia „Cum sǎ nu fi un elev care intimideazǎ?” în care profesorul
adreseazǎ urmǎtorul îndemn elevilor: „Analizeazǎ-ţi comportamentul şi pune-ţi urmǎtoarele
întrebǎri: acţiunile mele îi rǎnesc pe ceilalţi?; acţiunile sau cuvintele mele îi rǎnesc fizic pe
ceilalţi sau îi fac sǎ le fie fricǎ de mine?; eu aş vrea ca altcineva sǎ-mi facǎ la fel?; greşesc
când mǎ descarc pe cineva? încerc sǎ-i controlez pe ceilalţi împotriva voinţei lor?”.
119