Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
4.Neamţu, C., Gherguţ, A., (2000) – Psihopedagogie specială, Ed. Polirom, Iaşi;
5.Niţescu, C., (2007) - Ce stim despre ADHD (deficit de atentie si hiperactivitate), Accesat19 dec. 2007, la
adresa: http://www.anidescoala.ro;
6.Preda, R., (2005) – Avantaje ale unui program de intervenţie educativă structurat pe secvenţe de învăţare, în
Revista de psihopedagogie, nr. 2 Ed. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti;
7.Vogler, J., (2000) – Evaluarea în învăţământul preuniversitar, Ed. Polirom, Iaşi;
8.Vrăşmaş, T., (1998) – Cadrele didactice itinerante/de sprijin în educaţia integrată în „Educaţia integrată a
copiilor cu handicap, Asociaţia RENINCO România”, Multiprint, Iaşi;
9.Zeigler D., Chris, A., (2000) - Teaching teens with ADD and ADHD: A quick reference guide for teachers and
parents, Woodbine House, Bethesda, USA.
Inst. Nicoleta Sinea
Colegiul Naţional Pedagogic “Andrei Şaguna” Sibiu
IMPACTUL VIOLENŢEI VERBALE ASUPRA COPILULUI
Imaginea de sine a copilului depinde, în primul rând, de persoanele adulte importante
din viaţa lui, părinţi, bunici, de ceea ce îi spun aceştia copilului şi de modul cum se comportă
ei cu copilul. O imagine de sine pozitivă creează premisele transformării lui într-un adult
echilibrat, fără probleme afective sau de relaţionare majore.
Părinţii sunt cei care interactionează cel mai mult cu copilul mic si au un rol covârşitor
în formarea si dezvoltarea armonioasă a identităţii şi personalităţii acestuia.
Nu trebuie să se uite că un copil îşi imită părinţii, pe care îi ia ca model, şi întreprinde
factic ceea ce vede că fac cei din jur, nu ceea ce i se spune să facă. Dacă în familia sa, copilul
întâlneşte agresivitate verbala sau fizică, el o va pune în joc, la rândul său, într-un fel sau altul,
fie ca auto-agresiune, fie ca agresare a altora.
Dacă cel mic este respectat ca persoană de sine stătătoare, nu este forţat sau agresat să
facă mereu voia adultului, este iubit şi i se arată acest lucru prin îmbrăţişări, mângâieri,
cuvinte frumoase, iar limitele i se impun, dar cu căldură şi blândeţe, el are şanse să pună, la
rândul său, în joc aceste comportamente pozitive si să nu le dea bătaie de cap părinţilor săi.
Părinţii ar putea să îşi privească mai des copiii ajutându-i să îşi vadă fiecare calităţile,
dezvoltându-le înclinaţii în acest scop, astfel umbrind defectele, fără a fi nevoie a le mai
274