Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Toleranţă – Relaţionare – Comunicare
"Comunicarea augmentativă se referă la orice formă de comunicare care înlocuieşte
sau lărgeşte vorbirea. Fiecare foloseşte tehnicile şi mijloacele de comunicare augmentativă.
Mult înainte de a avea acces la limbajul oral, copiii sănătoşi interacţionează cu adultul, care îi
are în grijă, prin mijlocirea tehnicilor augmentative neverbale, cum sunt - zâmbetele, privirea
sau vocalizările diferenţiate. O astfel de comunicare este dovada unei intenţii de interacţiune
timpurie şi este foarte puternică în efectul comunicativ" (Vanderheiden şi colab., 1986, pg.
21). Studiile lui Birdwhistell demonstrau, încă din 1955, că 65% din mesajul nostru, în fluxul
conversaţional, este transmis prin limbaj nonverbal şi numai 35% prin cel oral. Comunicarea
augmentativă este un multisistem de componente integrate - verbale, gestuale, pictografice -,
care "oferă suport şi cresc comunicarea, învăţarea, participarea, gradul de independenţă şi
calitatea vieţii în general a persoanelor care le folosesc" (Millar, 1994, pg. 3). Cu cât
tulburarea de vorbire este mai severă, cu atât copilul va avea nevoie de mai multe mijloace şi
tehnici augmentative, pentru a potenţa comunicarea oral-reziduală.
Ca domeniu de cercetare, comunicarea augmentativă s-a impus, întâi în Marea
Britanie, America de Nord spre sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80, după ce la mijlocul
deceniului al VIII-lea, li s-a acordat prin lege, tuturor copiilor deficienţi, accesul la o formă de
educaţie.
Tehnicile de comunicare augmentativă se adresează subiecţilor cu autism, întârziere
psihică severă, boli genetice, infirmitate motorie cerebrală. Întotdeauna, acestea vor avea ca
obiectiv recuperarea, în cea mai mare măsură posibil, a limbajului verbal.
Din punctul de vedere al mijloacelor folosite, se delimitează două categorii -
comunicarea augmentativă nemijlocita şi cea mijlocită. Prima categorie se bazează pe
folosirea gesturilor şi este ilustrat în lucrare de sistemul manual MAKATON. Cea de a doua
categorie utilizează simboluri grafice, asamblate în cărţi, pliante sau sintetizatoare vocale şi
este exemplificat de sistemul pictografic MAYER JOHNSON. S-au evidenţiat avantajele şi
dezavantajele ambelor strategii, precum şi recomandarea de a fi utilizate, coroborat în
practică, într-un sistem total.
Comunicarea augmentativă nemijlocită ("unaided communication") nu necesită un
material sau echipament adiţional. În principal, se bazează pe folosirea gesturilor, a poziţiilor
corpului, a privirii şi expresiei faciale. O formă mai sofisticată de limbaj augmentativ
nemijlocit o aduce cea a semnelor manuale. Sunt mai multe limbaje standard în circulaţie -
unele de numai câteva semne, ca suport al vorbirii, altele cu resurse bogat expresive. Cele mai
răspândite sunt sistemele - MAKATON şi PAGET-GORMAN. Întrucât imitarea de semne
reclamă numai un nivel intelectual destul de scăzut, aceste metode se pot aplica subiecţilor cu
211