Toleranţă – Relaţionare – Comunicare - Biblioteca Judeteana ...

Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
Sa revenim la calităţile cadrului didactic şi precizam că trebuie să dea dovada de tact
pedagogic, de răbdare, să accepte interlocutorul – copilul (în sensul de-al asculta) ca să poată
pătrunde în miezul problemei. Sa exemplificam printr-o întâmplare petrecută în sala de grupă
în timpul activităţilor libere. Autorii doi copii „OA” copil vioi, iubit de toţi colegii din grupă
şi SC” copil provenit dintr-o familie dezorganizată, copil lipsit de afectivitatea mamei, copil
care nu a fost dorit, obligat să –şi petreacă timpul petrecut acasă doar în faţa televizorului
Subiectul „O.A”: Doamna – strigă „A” cu lacrimi în ochi, m-a bătut „S.C” Dacă doamna
profesoară ar fi afirmat : „Aşa îţi trebuie, meriţi.”, ar fi procedat greşit. Sigur subiectul „O.A.”
s-ar fi răzbunat pe subiectul „S.C”. Copiii au fost chemaţi într-un loc în clasă şi s-a discutat cu
amândoi. Ochiul format al cadrului didactic a văzut „scena” „P”: Ce s-a întâmplat „A” ai
primit un pumn, te-a lovit cu ceva, aşa a vrut el,tu ai stat pe loc şi el te-a lovit?” „O.A.”: Staţi
că nu a fost aşa Eu am fugit şi m-am lovit de „Ş” „P” Aşa . Unde era „S” Pauză, nici un
răspuns . Subiectul „S,C” discuta cu un coleg. „P”: „Cine a fugit? Cine s-a tamponat?” „O.A.”
„Dar mă doare tare.” „P”: „Te cred.” „P”: „S” Tu de ce ai dat cu pumnul” „Ş”: El m-a lovit”
Haideţi cu mine amândoi, să punem puţină apă rece.” După puţin timp profesoara a intervenit:
„P”: „Poftim o minge „A” ca sa te joci cu ”Ş”. „OA”: „Nu mă joc, sunt supărat.” „P”: Pe cine
„A”? Nici un răspuns „P”: „Cine se joaca cu mingea cu „Ş ’’? Copiii au strigat: Noi Jocul a
pornit şi după puţin timp „A.” a intrat şi el in joc.
Apelând la întrebări si ascultând răspunsurile, stimulând dialogul, cadrul didactic a dat
copilului posibilitatea de-a înţelege, de-as explica ce s-a întâmplat. Subiectul SC” era în
perioada de „adaptare”, cadrele didactice au făcut un efort deosebit pentru socializarea
copilului, care mult timp de la intrarea în grupă se purta foarte impulsiv, fără motiv.
A comunica este una din cele mai profunde si mai importante aptitudini. Cel mai mare
timp din viata îl petrecem comunicând.
2. Arta de a asculta
Îi învăţăm pe copii să se familiarizeze cu scrisul, cu cititul dar, nu uităm de formarea
abilităţii de a asculta. În grădiniţă punem accent pe „educaţia ascultării” care să-i facă pe
preşcolari apţi să asculte cu „adevărat”, să înţeleagă interlocutorul. Accentuăm relaţia copil
copil, copil educatoare/ profesoară în ceea ce priveşte „arta ascultării”. Precizez că nu în
sensul “TACI. SA FIE LINISTE, ACUM VORBESC EU” sau preşcolarul să asculte
selectiv, sau să „asculte” ignorând interlocutorul: „Da, da, A da. Hm. Aşa da.” etc.
a. Empatie mecanisme de producere
278